Intotdeauna mi-au placut calatoriile. Inca de mic, simteam un fior pe sirea spinarii ori de cate ori trebuia sa plec, alaturi de bunica ori mama ori chiar singur intr-o excursie sau in vacanta. Si acum mi se umezesc ochii amintindu-mi de zilele de iunie cand incepeam sa pregatesc bagajele cu 2-3 zile inainte de plecare, cand imi asezam cu grija hainutele spalate de bunica la mana intr-o valiza maro-inchis pe care, mai apoi, o caram cu mandrie si asupra de masura spre portbagajului Daciei 1300 care ne astepta in spatele blocului. Nici nu mai conta ca uneori valiza era mai mare si mai grea decat mine. Conta numai faptul ca plecam, ca ma indreptam spre necunoscut, spre o noua aventura care ma astepta dincolo de Bucuresti. De fapt, acum imi dau seama ca oricat de mult as iubi orasul in care m-am nascut si in care traiesc, totusi parca am avut mereu dorinta asta de a pleca de aici, de a vedea si simti alte si alte locuri. Ca si cum niciodata nu m-am identificat complet cu locurile...