Republika Kritica

  Lady L , coproducție 1965 Regie: Sir Peter Ustinov Distribuție: Sophia Loren, Paul Newman, Sir David Niven, Philippe Noiret   Perioada ante- și post-belică m-a fascinat încă din fragedă pruncie. Îi mulțumesc pentru această iubire de frumos și de altădată dragii mele bunici materne, Ileana Cârstea, care încă de la vârste foarte mici mi-a povestit cu un talent de povestitor hâtru aparte nenumărate pățanii prin care a trecut în copilărie și tinerețe, precum și istorioare legate de părinții și bunicii ei. Toate aceste narațiuni fermecătoare le port cu mine în suflet mereu și mă întorc la ele de fiecare dată când vreau să rememorez frânturi din vremurile de odinioară, când lumea era mai relaxată, mai voioasă, poate chiar mai fericită. Sigur că adeseori, în poveștile reale ale bunicii se strecurau picanterii, vorbe și întâmplări deocheate, dar care ar fi farmecul lor fără aceste condimente atât de necesare? Nu, nu e vorba de vulgaritate ieftină, ba chiar gratuită. Dimpotri...

Robert Harling. Poate numele nu vă spune prea multe. „Steel Magnolias” („Magnolii de oţel”). Deja sună cunoscut, nu? Este titlul piesei de teatru scrisă de dramaturgul american şi adaptată de nenumărate ori pentru marele ecran, televiziune şi radio. De ce a avut un asemenea succes acest text? Nu este oare doar o poveste ca oricare alta? Poate da, poate nu... Pentru că ceea ce reuşeşte Robert Harling să facă este mai mult decât să nareze întâmplări obişnuite din viaţa unor femei din Louisiana. El vorbeşte despre cu totul altceva în piesa lui, aducând în prim-plan transformările prin care trece orice femeie, în momentul când este pusă faţă în faţă cu fapte de viaţă. Dramaturgul reuşeşte, astfel, să contureze portretele puternice ale unor femei (mame, bunici, soţii şi, cel mai important, prietene) care devin caractere general valabile în orice timp, în orice spaţiu social-cultural, şi care demonstrează că feminitatea poate să împletească puterea de oţel cu tandreţea şi delicateţea florilo...

Teatrul Naţional din Bucureşti anunţă redeschiderea stagiunii, pentru început la trei dintre sălile aflate în interiorul clădirii: Sala Mare, Studio şi  Pictura.     În seara zilei de 16 septembrie, Noii infractori , comedia de mare succes a scriitoarei israeliene Edna Mazia, revine pe scena Sălii Mari după o jumătate de an de întrerupere cauzată, după cum ştim, de epidemia de coronavirus. Pe 8 martie 2020 avea loc cea de-a 32-a reprezentaţie a piesei regizate de Ion Caramitru, iar la numai o zi distanţă, pe 9 martie, aveau să se suspende reprezentaţiile tuturor  teatrelor. Între primele titluri ce revin pe afişul stagiunii veţi regăsi şi  Micul infern  de Mircea Ştefănescu   şi  Allegro ma non troppo  de Ion Minulescu (la Sala Mare) , Bârfe, zvonuri şi minciuni  de Neil Simon   (la Sala Studio) , O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii  după un roman de Mark Haddon , Figuranta  de Andreas Petrescu , A f...

În paralel cu vizionarea online a noilor conferințe programate pentru această săptămână, vă reamintim că puteți revedea și conferințele difuzate în săptămânile precedente, și anume cele susținute de: regizorul Andrei Șerban, maestrul Radu Beligan,   scriitoarea de origine română, distinsă cu premiul Nobel pentru literatură, Herta Müller, poeta Ileana Mălăncioiu, doctorul Vasile Ciubotaru, fizicianul Basarab Nicolescu, consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, istoric și critic de artă Dorana Coșoveanu, istoricul Georgeta Filitti, jurnalista Brândușa Armanca sau regretatul critic de film Alex Leo Șerban, conferințe ce pot fi accesate în continuare pe canalul nostru de Youtube: http://www.youtube.com/c/TeatrulNaţionalILCaragialeBucureşti     Week-end-ul acestui sfârșit de mai readuce în atenția dumneavoastră un spectacol de mare succes din repertoriul stagiunilor trecute, „Ultima oră” de Mihail Sebastian, în regia Ancăi Ovanez Doroșenco, talentata regizoare r...

O nouă săptămână de conferințe online, la TNB. În week-end, pentru a treia săptămână consecutiv, după " Năpasta " de I.L.Caragiale și " Allegro, ma non troppo " de Ion Minulescu,   piesa românească își revendică un loc privilegiat. Și acest final de săptămână ne oferă șansa de a reîntâlni o parte dintre actorii pe care noi, ca și dumneavoastră așteptăm să-i reîntâlnim în sălile teatrului. Până atunci, vă prezentăm programul pe care îl veți putea urmări de luni până duminică, pe canalul de Youtube al Teatrului Național din București. Amintim adresa la care, din 24 martie 2020, vă dăm întâlnire zi de zi: ( http://www.youtube.com/c/TeatrulNaţionalILCaragialeBucureşti ).   Vă reamintim și noul program al Conferințelor   TNB-online . Acestea sunt difuzate de luni până joi, câte un titlu pe zi , începând cu ora 14.00. Conferințele TNB on-line  rămân însă disponibile pentru vizionare pe canalul de youtube al TNB și după încheierea transmisiei live. ...

Teatrul Naţional din Bucureşti se mândreşte a fi prima scenă a ţării. Şi, cu cele mai recente premiere ale sale umplând sălile până la refuz, se dovedeşte că este adevărat. De ce? Pentru că repertoriul său cuprinde atât texte consacrate din marea literatură dramatică universală şi românească, dar şi piese noi, ale autorilor contemporani (români şi străini). În plus, numele regizorilor şi al actorilor ce performează pe scena naţionalului bucureştean reprezintă, la rândul lor, garanţii ale calităţii şi, astfel, al succesului. Un asemenea caz îl constituie şi „Noii infractori”, una din recentele premiere desfăşurate pe scena Sălii Mari a teatrului. Textul, semnat de Edna Mazya (unul din cei mai cunoscuţi, apreciaţi şi jucaţi dramaturgi israelieni din lume), este una din cele mai acide satire sociale actuale. Deşi este prezentată ca fiind o comedie şi deşi publicul râde în hohote în anumite momente-cheie, substratul psiho-social este cu mult mai adânc şi mai însemnat şi rep...

De-a lungul vieţii ni se repetă că educaţia este perpetuă, că trebuie să învăţăm mereu, că examenele ne aşteaptă la tot pasul, că nu vom scăpa de manuale, profesori (sau traineri, spuneţi-le cum vreţi) niciodată. Ei bine, trebuie să recunosc că, uneori, această ameninţare continuă pentru mine devine foarte obositoare. Şi nu cred csunt singurul. Orice adult cred că îşi poate aduce aminte de anii de şcoală şi oricât de mult ar susţine cineva că are amintiri plăcute din acele timpuri, nu mă va putea convinge de faptul că i-ar fi plăcut vreodată senzaţiile alea terifiante de dinaintea unei teze, a unei ascultări la tablă. Tot aşa, nu voi putea fi convins niciodată că cineva a trecut prin şcoală numai cu bucurie şi zâmbetul pe buze, căci întotdeauna va exista acel profesor înspăimântător, la care înveţi de frică. Sau acea profesoară care te obligă să faci anumite lucruri doar pentru că ei aşa i se pare normal şi împotriva căreia dacă îndrăzneşti să te revolţi există posibilitatea să ...