Republika Kritica

Ne apropiem de finalul anului. Si, totusi, Republika Kritica alege sa se innoiasca astazi. Imbracam haine noi, pentru vremuri noi. Si ceea ce ne-a facut sa luam aceasta hotarare a fost noul parteneriat (si, primul, de altfel) cu unul din cele mai interesante si complexe ONG-uri culturale actuale, "Asociatia pentru Muzica, Arta si Cultura" . Aceasta onoare, de a ne afla in parteneriat cu asociatia, a venit in urma celui mai recent proiect al lor, "Stars in the Sky / Stelele-n cer", reprezentat printr-o serie de recitaluri sustinute de soprana Rodica Vica si interpreta la titera Barbara Laister-Ebner. In urma acestui proiect, a rezultat un important si frumos interviu realizat de Tudor Sicomas cu Rodica Vica, interviu ce poate fi citit pe site-ul  filme-carti.ro . De altfel, acesta din urma este unul din locurile in care puteti gasi nenumarate articole, recenzii si cronici semnate de Tudor Sicomas, fiind, de asemenea, poate cel mai prezent si implicat blog in

Intotdeauna mi-au placut calatoriile. Inca de mic, simteam un fior pe sirea spinarii ori de cate ori trebuia sa plec, alaturi de bunica ori mama ori chiar singur intr-o excursie sau in vacanta. Si acum  mi se umezesc ochii amintindu-mi de zilele de iunie cand incepeam sa pregatesc bagajele cu 2-3 zile inainte de plecare, cand imi asezam cu grija hainutele spalate de bunica la mana intr-o valiza maro-inchis pe care, mai apoi, o caram cu mandrie si asupra de masura spre portbagajului Daciei 1300 care ne astepta in spatele blocului. Nici nu mai conta ca uneori valiza era mai mare si mai grea decat mine. Conta numai faptul ca plecam, ca ma indreptam spre necunoscut, spre o noua aventura care ma astepta dincolo de Bucuresti. De fapt, acum imi dau seama ca oricat de mult as iubi orasul in care m-am nascut si in care traiesc, totusi parca am avut mereu dorinta asta de a pleca de aici, de a vedea si simti alte si alte locuri. Ca si cum niciodata nu m-am identificat complet cu locurile mel

Ce poate fi mai frumos decat muzica? Muzica e peste tot in viata noastra. In soaptele frunzelor, in murmurul copacilor, in sunetul vantului, in strigatul ciobanului din varf de munte, in alinturile bunicilor, in mustrarile parintilor, in anii de scoala si in maturitatea cenusie. Muzica ne insoteste de la nastere pana la moarte. Da, asa e... Ne nastem singuri si murim singuri. Si totusi... Nu suntem singuri. Ne simtim mereu invaluiti de acordurile divine. Ce altceva sunt primele tipete si gangureli ale bebelusului daca nu muzica? O dulce melodie pentru urechile mamei. Iar la finalul vietii nu suntem oare insotiti de muzica funebra a ritualului religios? Iata, deci, ca nu suntem deloc singuri pe lume. Muzica ne este cel mai fidel acompaniator. De multe ori am avut discutii in contradictoriu cu unii si cu altii...cum ca muzica si teatrul nu au ce cauta impreuna. Dupa umila mea parere, este o afirmatie absolut aberanta. Nu a fost teatrul insotit, din cele mai vechi timpuri, de

Din arhivele personale Ne amintim de spectacole care s-au jucat cu ani in urma. Ne amintim de postari de pe bloguri de mult disparute. Le adunam, incetul cu incetul, sub un singur acoperis - REPUBLIKA KRITICA. Si astfel se naste o noua rubrica -  Din arhivele personale . In urma cu aproape patru ani, am descoperit un teatru. Un teatru nou pentru mine, la acea vreme. Un teatru altfel, un teatru foarte special. Un teatru care avea si are o directie precisa si bine clarificata (asa cum rar se mai intampla in ziua de astazi in teatrul romanesc). Un teatru care de atunci s-a adaugat sufletului meu. Teatrul Masca. Multa lume il denumeste fie teatru de cartier sau de nisa. Eu prefer sa spun ca este un loc special, un loc unde se creeaza in continuu, unde se face si altceva decat vedem pe scenele obisnuite bucurestene si romanesti. Teatrul Masca a avut curajul inca de la inceput sa se intoarca impotriva curentului si sa realizeze capodopere ale unui gen putin exploatat in Romania:

Din arhivele personale Ne amintim de spectacole care s-au jucat cu ani in urma. Ne amintim de postari de pe bloguri de mult disparute. Le adunam, incetul cu incetul, sub un singur acoperis - REPUBLIKA KRITICA. Si astfel se naste o noua rubrica - Din arhivele personale . Si anul acesta ARCUB-ul a oferit finantari pentru diverse programe si proiecte care mai de care mai interesante. Si nu pot sa nu ma intreb de ce nu se face mai des sesiunea asta de finantare? Sau de ce nu exista si alte organisme, in afara de ARCUB, AFCN si CREART care sa acorde asemenea bani. Pentru ca sunt atatea proiecte faine. Exista atatia oameni frumosi, cu idei "crete", cum imi place mie sa le spun. Idei si proiecte care ar putea schimba nu doar fata Bucurestiului sau a tarii, ci ar putea transforma insisi oamenii si modul lor de gandire. Ei bine, un astfel de proiect a fost si "Hide&Seek - Unde esti?", initiat de Fundatia Carta. Si nu le-a fost usor. Asta va spun din