Dacă într-un spectacol de Shakespeare ai libertatea de a face aproape orice, cu Cehov trebuie să fii atent la fiecare milimetru, nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării. Cel puţin astfel gândeşte georgianul David Doiashvili, unul dintre cei mai interesanţi şi controversaţi regizori din momentul actual. Şi tind să cred că are dreptate. Chiar dacă poate nu sunt de acord cu faptul că ai o asemenea libertate cu un text shakespearian, trebuie să recunosc că teatrul cehovian este, într-adevăr atât de bine structurat şi gândit de autor, încât tot ce îţi permiţi să faci ca regizor este să despici textul până în cele mai adânci înţelesuri şi să oferi publicului revelaţii în ceea ce priveşte relaţiile dintre personaje. Dar cam atât. Căci totul este acolo, în cuvintele scrise de Anton Pavlovici în urmă cu mai bine de o sută de ani. Şi nu doar în cuvinte, ci mai ales în pauzele dintre ele. În acele gânduri nerostite care, de fapt, exprimă o întreagă lume ascunsă căreia nu îi sunt neces...