Am spus-o și o mai spun – anul 2020 a fost unul nefast pentru toți și pentru fiecare aspect al vieții și societății noastre. A trebuit să ne reinventăm pe noi înșine, să ne redescoperim, să ne acordăm timp cu propria persoană. Instituțiile au trebuit să ajungă în rândul Europei din punct de vedere informatic și virtual, căci acestea au fost singurele două modalități prin care și-au putut continua activitatea cât de cât normal. Cultura, însă, a fost una din cele mai afectate zone ale vieții sociale contemporane. Deși au existat nenumărate transmisiuni live sau retransmisiuni virtuale ale unor spectacole de teatru, operă, concerte, dans și altele, nimic nu se compară cu sentimentul acela unic pe care ți-l dă o reprezentație cu adevărat „pe viu” – lucru valabil atât pentru spectatori, cât și pentru artiștii de pe scenă, care se hrănesc spiritual cu energia pozitivă venită din sală și cu aplauzele de la finalul spectacolului. Nu am avut mari speranțe că în România se vor găsi soluții alter...