Republika Kritica

  Casa germană , de Annette Hess Editura Humanitas, București, 2020 Traducere: Daniela Ștefănescu După un an agitat, haotic, mai bun sau mai puțin bun, pășesc în 2021 cu dreptul, sper eu, și cu una dintre cele mai importante lecturi pe care le-am parcurs până acum – Casa germană , un roman care cuprinde între coperțile sale una dintre cele mai halucinante, captivante, fascinante, tulburătoare, cutremurătoare și paralizante povești și mărturisiri de conștiință din câte mi-a fost dat să cunosc. Pot să afirm cu mâna pe inimă că am ajuns să consider acest superb volum ca fiind o carte absolut necesară, mai ales în această eră când confruntarea dintre conștiință și lipsa ei face subiectul multor știri, a multor dezbateri și dezbinări. Privind în jur, realizăm cât de mult s-a schimbat omenirea și nu neapărat în bine. Oamenilor a început să le dispară din ce în ce mai mult umanitatea, omenia, deferența, conștiența și conștiința de sine. Ne uităm la semenii noștri și ni se pare că nu-i...

Intotdeauna mi-au placut calatoriile. Inca de mic, simteam un fior pe sirea spinarii ori de cate ori trebuia sa plec, alaturi de bunica ori mama ori chiar singur intr-o excursie sau in vacanta. Si acum  mi se umezesc ochii amintindu-mi de zilele de iunie cand incepeam sa pregatesc bagajele cu 2-3 zile inainte de plecare, cand imi asezam cu grija hainutele spalate de bunica la mana intr-o valiza maro-inchis pe care, mai apoi, o caram cu mandrie si asupra de masura spre portbagajului Daciei 1300 care ne astepta in spatele blocului. Nici nu mai conta ca uneori valiza era mai mare si mai grea decat mine. Conta numai faptul ca plecam, ca ma indreptam spre necunoscut, spre o noua aventura care ma astepta dincolo de Bucuresti. De fapt, acum imi dau seama ca oricat de mult as iubi orasul in care m-am nascut si in care traiesc, totusi parca am avut mereu dorinta asta de a pleca de aici, de a vedea si simti alte si alte locuri. Ca si cum niciodata nu m-am identificat complet cu locurile...