Treceți la conținutul principal

Un nou inceput



Ne apropiem de finalul anului. Si, totusi, Republika Kritica alege sa se innoiasca astazi. Imbracam haine noi, pentru vremuri noi. Si ceea ce ne-a facut sa luam aceasta hotarare a fost noul parteneriat (si, primul, de altfel) cu unul din cele mai interesante si complexe ONG-uri culturale actuale, "Asociatia pentru Muzica, Arta si Cultura". Aceasta onoare, de a ne afla in parteneriat cu asociatia, a venit in urma celui mai recent proiect al lor, "Stars in the Sky / Stelele-n cer", reprezentat printr-o serie de recitaluri sustinute de soprana Rodica Vica si interpreta la titera Barbara Laister-Ebner. In urma acestui proiect, a rezultat un important si frumos interviu realizat de Tudor Sicomas cu Rodica Vica, interviu ce poate fi citit pe site-ul filme-carti.ro. De altfel, acesta din urma este unul din locurile in care puteti gasi nenumarate articole, recenzii si cronici semnate de Tudor Sicomas, fiind, de asemenea, poate cel mai prezent si implicat blog in viata literara, culturala si artistica romaneasca.

Asadar, iata ca Republika Kritica incepe sa realizeze ceea ce si-a propus inca de la inceput - sa fie o oglinda a culturii romanesti si mondiale contemporane, sa fie mereu la curent cu ceea ce se intampla peste tot, din punct de vedere artistic (fie ca inseamna muzica, literatura, arte vizuale, artele spectacolului sau orice alt tip de arta).

Mai mult decat atat, Republika Kritica incepe sa fie din ce in ce mai vizibila in domeniul pe care doreste sa-l observe si analizeze si, pentru acest lucru, le multumim tuturor celor care au incredere in noi, ne sustin si care ne-au fost alaturi inca de la inceput. Speram ca in continuare veti merge cu Republika Kritica in aceasta calatorie minunata pe taramul frumosului si veti recomanda si altora blogul nostru.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tandreţea magnoliilor de oţel

Robert Harling. Poate numele nu vă spune prea multe. „Steel Magnolias” („Magnolii de oţel”). Deja sună cunoscut, nu? Este titlul piesei de teatru scrisă de dramaturgul american şi adaptată de nenumărate ori pentru marele ecran, televiziune şi radio. De ce a avut un asemenea succes acest text? Nu este oare doar o poveste ca oricare alta? Poate da, poate nu... Pentru că ceea ce reuşeşte Robert Harling să facă este mai mult decât să nareze întâmplări obişnuite din viaţa unor femei din Louisiana. El vorbeşte despre cu totul altceva în piesa lui, aducând în prim-plan transformările prin care trece orice femeie, în momentul când este pusă faţă în faţă cu fapte de viaţă. Dramaturgul reuşeşte, astfel, să contureze portretele puternice ale unor femei (mame, bunici, soţii şi, cel mai important, prietene) care devin caractere general valabile în orice timp, în orice spaţiu social-cultural, şi care demonstrează că feminitatea poate să împletească puterea de oţel cu tandreţea şi delicateţea florilo
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

O călătorie virtuală magică

Traversăm vremuri grele. Pentru unii chiar vremuri cumplite ori tragice. Lumea este speriată, panicată, izolată, lipsită aparent de iubire şi de apropierea fizică (ce pentru unii contează atât de mult). Ne este teamă să ne atingem, să ne îmbrăţişăm. Şi totuşi, nu trebuie să uităm că suntem oameni, cu o conştiinţă, cu un suflet, cu inimi calde ce bat în fiecare piept. Să nu uităm că dragostea şi solidaritatea sunt cele două aspecte care ne pot salva atât psihic cât şi fizic din cele mai grele încercări şi care ne pot duce mai departe spre un tărâm magic, unde suntem cu adevărat ocrotiţi de toate relele. Unul din mijloacele prin care ne putem face spiritul să continue să trăiască şi să primească hrană este arta. Arta, atât de hulită şi lăudată, în acelaşi timp. Arta, care te ridică, care îţi pune oglinda propriului suflet în faţă, care îţi adresează întrebări mai mult sau mai puţin retorice. Momentele acestea care ne supun răbdarea şi empatia la teste extreme, pot fi trecute mai uş
Un comentariu
Citiți mai multe

De-a râsu’-plânsu’

Teatrul Naţional din Bucureşti se mândreşte a fi prima scenă a ţării. Şi, cu cele mai recente premiere ale sale umplând sălile până la refuz, se dovedeşte că este adevărat. De ce? Pentru că repertoriul său cuprinde atât texte consacrate din marea literatură dramatică universală şi românească, dar şi piese noi, ale autorilor contemporani (români şi străini). În plus, numele regizorilor şi al actorilor ce performează pe scena naţionalului bucureştean reprezintă, la rândul lor, garanţii ale calităţii şi, astfel, al succesului. Un asemenea caz îl constituie şi „Noii infractori”, una din recentele premiere desfăşurate pe scena Sălii Mari a teatrului. Textul, semnat de Edna Mazya (unul din cei mai cunoscuţi, apreciaţi şi jucaţi dramaturgi israelieni din lume), este una din cele mai acide satire sociale actuale. Deşi este prezentată ca fiind o comedie şi deşi publicul râde în hohote în anumite momente-cheie, substratul psiho-social este cu mult mai adânc şi mai însemnat şi rep
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe