Treceți la conținutul principal

"Sorry", online live de la Teatrul Bulandra!


Bulandra continuă seria difuzărilor în regim live streaming.

📆 În această seară, de la ora 19.00, SORRY de Aleksandr Galin, în regia lui Yuri Kordonsky.

O tulburătoare poveste de dragoste, o reîntâlnire după 20 de ani, în care speranţele şi deziluziile lasă loc unui dialog de un dramatism consistent, într-o Rusie ce anulează orice formă de libertate.

🎭 Distribuţia:

Mariana Mihuț (Inna Rassadina)
Ion Caramitru (Iuri Zvonariov)

🎭 Scenografia: Nina Brumuşilă

📷 Fotografii de Cosmin Ardeleanu
______________________

🎤 Yuri Kordonsky: ”Iubesc oamenii. Iubesc viaţa, şi în frumuseţe, şi în urâţenie. Există o parte frumoasă a vieţii, clipa care trece. Faptul că ea trece, asta o face frumoasă. Cred că şi de asta teatrul e viu. Teatrul e clipa care trece. La film, poţi să vezi aceeaşi imagine o dată, de două ori, de o sută de ori, asculţi muzică şi poţi să repeţi aceeaşi piesă, dar la teatru, clipa nu se repetă niciodată. Stai în sală, vezi ceva şi realizezi că nu se va mai repeta niciodată acel moment. Asta e forţa teatrului, trecerea.”

🎤 Aleksandr Galin: ”În piesa ”Sorry” doi oameni încearcă să adune ”sufletul împrăștiat”, să transforme ”sufletul semiviu”, dacă nu aproape mort, în unul viu.”

🎤 Mariana Mihuț: ”Piesa a fost adusă de Ion Caramitru și el mi-a propus să o jucăm împreună. E vorba de un text în două personaje. Doi oameni de mult trecuți de prima tinerețe, a căror condiție socială e diferită, dar care s-au iubit odinioară și se reîntâlnesc în niște condiții cu totul neobișnuite. Textul mi-a plăcut, așa că ne-am apucat de lucru.”
______________________


🏆 Spectacolul a avut premiera în anul 2004, Mariana Mihuț fiind distinsă în 2005, în cadrul ediției a XIII-a a Galei Premiilor UNITER, cu premiul pentru Cea mai bună actriță într-un rol principal.
______________________

👏 Cătălina Buzoianu: ”Ce înseamnă "şcoala de la Bulandra" se poate vedea la acest spectacol: un anume profesionalism care-i împiedică pe actori, oricît de mari ar şti ei că sunt, să "tragă" de spectacol, să-şi ia libertăţi faţă de viziunea stabilită în prealabil împreună cu regizorul. Dincolo de geniul propriu, actorii care au această şcoală ştiu că există viziunea unificatoare a regizorului, faţă de care nu poţi să-ţi iei libertăţi decît prejudiciind spectacolul.”

👏 Doina Papp: ”Mariana Mihuț revine să ne copleșească nu doar cu forța talentului ei, ci, mai ales, cu puterea de a și-l analiza continuu, cu o inocență și o prospețime care incită de fiecare dată.”

👏 Adrian Mihalache: ”Mariana Mihuț recurge la o intonație artificială, excelent controlată, aproape o impostație a vocii, ceea ce conferă personajului său o notă sofisticată, extrem de interesantă.”
___________________________________


🎭Pentru că își iubește și își respectă actorii care i-au adus gloria ani de-a rândul, Teatrul Municipal „Lucia Sturdza Bulandra” dedică săptămâna 18-24 mai 2020 actriței Mariana Mihuț. Astfel, în perioada menționată se vor posta pe pagina oficială de facebook fotografii și cronici ale spectacolelor în care a jucat Mariana Mihuț, actriță a Teatrului „Bulandra” începând cu anul 1972.
____________________________________

🎭 Vă dăm întâlnire, deci, pe pagina de facebook a teatrului Bulandra, pe www.bulandra.ro și pe www.smartradio.ro la 19:00 fix!
Spectacolul va fi difuzat în regim de live stream și nu va mai fi disponibil după încheierea transmisiei.

#bulandra #showmustgoonLINE

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Loggia cu filme - Frumoasa nebunie a iubirilor de-odinioară

  Lady L , coproducție 1965 Regie: Sir Peter Ustinov Distribuție: Sophia Loren, Paul Newman, Sir David Niven, Philippe Noiret   Perioada ante- și post-belică m-a fascinat încă din fragedă pruncie. Îi mulțumesc pentru această iubire de frumos și de altădată dragii mele bunici materne, Ileana Cârstea, care încă de la vârste foarte mici mi-a povestit cu un talent de povestitor hâtru aparte nenumărate pățanii prin care a trecut în copilărie și tinerețe, precum și istorioare legate de părinții și bunicii ei. Toate aceste narațiuni fermecătoare le port cu mine în suflet mereu și mă întorc la ele de fiecare dată când vreau să rememorez frânturi din vremurile de odinioară, când lumea era mai relaxată, mai voioasă, poate chiar mai fericită. Sigur că adeseori, în poveștile reale ale bunicii se strecurau picanterii, vorbe și întâmplări deocheate, dar care ar fi farmecul lor fără aceste condimente atât de necesare? Nu, nu e vorba de vulgaritate ieftină, ba chiar gratuită. Dimpotri...

Când războiul întâlnește entertainment-ul

  39 de trepte , de John Buchan Editura Crime Scene Press, București, 2018 Traducere: Raluca Ștefan Cele două războaie mondiale formează subiectul multor volume, fie de dragoste, filosofice, polițiste, de război în sine sau de spionaj. Acest gen din urmă a făcut furori încă de la apariția sa, căci combină descrierile teribile de pe front cu misterul ce înconjoară o asemenea temă, rezultând în multe realizări literare de valoare, care au reușit să îmbine de minune entertainment -ul de calitate cu beletristica. Și nu puțini au fost cei care au parcurs romanele din acest gen. Ceea ce poate că nu multă lume știe este că spionajul a devenit parte a subiectelor din cărți nu cu foarte mult timp în urmă, iar unul dintre autorii deschizători de drum într-ale acestui domeniu a fost John Buchan, cel care cu umorul fin britanic și cu spiritul ascuțit a dat posterității un micuț, dar plin de avânt și entuziasm volum – 39 de trepte . Coperta din spate a editării de la Crime Scene Press cit...

Richard Wagner – Opera și specificul muzicii (II)

Continuând pe firul istoric al operei universale, Wagner subliniază faptul că aceasta nu este o creaţie populară prin faptul că ea nu s-a născut din manifestări de acest gen – din spectacolele medievale, în speţă – tipul de teatru unde cuvântul şi muzica creeau o unitate naturală şi normală. Opera a apărut, aşa cum s-a mai menţionat, la Curţile nobililor şi, în special, la cele italiene; Italia fiind, aşa cum scrie compozitorul, „singura ţară importantă din cultura europeană unde teatrul nu a dobândit nicio semnificaţie reprezentativă” [1] . Bineînţeles, teatrul neavând o pondere atât de mare în zona italiană, poporul fiind, de asemenea, unul cu mari aplecări spre muzică, cuvântul rostit, textul din operele de început trece pe un plan secundar, importantă fiind muzica – o muzică, însă, fără mare profunzime, folosită doar pentru distracţia, plăcerea şi amuzamentul auditoriului nobil. Din păcate, observă Wagner, de-a lungul timpului, acest procedeu nu s-a schimbat aproape deloc, compozit...