Când războiul întâlnește entertainment-ul

 

39 de trepte, de John Buchan

Editura Crime Scene Press, București, 2018

Traducere: Raluca Ștefan

Cele două războaie mondiale formează subiectul multor volume, fie de dragoste, filosofice, polițiste, de război în sine sau de spionaj. Acest gen din urmă a făcut furori încă de la apariția sa, căci combină descrierile teribile de pe front cu misterul ce înconjoară o asemenea temă, rezultând în multe realizări literare de valoare, care au reușit să îmbine de minune entertainment-ul de calitate cu beletristica. Și nu puțini au fost cei care au parcurs romanele din acest gen. Ceea ce poate că nu multă lume știe este că spionajul a devenit parte a subiectelor din cărți nu cu foarte mult timp în urmă, iar unul dintre autorii deschizători de drum într-ale acestui domeniu a fost John Buchan, cel care cu umorul fin britanic și cu spiritul ascuțit a dat posterității un micuț, dar plin de avânt și entuziasm volum – 39 de trepte.

Coperta din spate a editării de la Crime Scene Press citează câteva idei din diferite cronici, printre care una spune: „Cartea a avut un mare succes printre soldații britanici și australieni din tranșee. I-a ajutat să evadeze puțin de lângă ororile din jur. Citiți-o și veți înțelege de ce.” Sunt absolut convins că scurtul roman al lui Buchan chiar a reușit să facă aceste lucruri pentru bieții tineri aflați pe front. Spun asta pentru că și asupra mea, care duc o viață urbană relativ liniștită, a avut un impact pozitiv foarte mare, contribuind la descrețirea frunții și oferindu-mi o portiță către o altă lume, cumva paralelă, în care imaginația îmi permite să mă imaginez ca fiind oricine vreau și făcând orice îmi doresc. Cu atât mai mult, un asemenea aspect este important pentru cei aflați în prima linie de luptă, căci în momentele de respiro pot evada din atrocitățile comise de acest concept criminal de război, și se pot refugia în acele alte universuri, spre a se păzi de o foarte posibilă și iminentă pierdere a rațiunii. Iată de ce continui să consider că, uneori, literatura de acest gen este nu doar importantă, ci vitală în anumite momente ale vieții, pentru anumite persoane și în anumite contexte. Așa cum am mai spus deja în alte articole, nu consider că literatura polițistă sau de mister ar fi inferioară altor genuri. Dimpotrivă, unele din cele mai citite, vândute și apreciate volume din istoria modernă a literaturii aparțin acestor genuri pe care unii critici le consideră nedrept ca fiind superficiale și nedemne de atenția condeiului lor.

Cartea de față se înscrie în galeria romanelor de referință ale domeniului de spionaj în beletristică, fiind o deschizătoare de drumuri. Narațiunea realizată la persoana I urmărește cu atenție și foarte în detaliu aventurile lui Richard Hannay, un nobil britanic revenit de pe meleaguri străine în Londra natală care se dovedește a fi și locul de unde pornesc toate neajunsurile personajului, precum și tot șirul de acțiuni care îl va duce pe lord într-o călătorie prelungită și neprogramată în Scoția și, mai apoi, din nou în Anglia. O cursă contra-cronometru, pe viață și pe moarte, a cărei miză este siguranța Marii Britanii, precum și triumful Europei asupra Germaniei, căci subiectul este plasat în 1914, chiar cu câteva luni înainte de începutul primei conflagrații mondiale. Zbuciumul pe care îl vom regăsi mai târziu în romane dedicate războiului îl întrezărim și în paginile romanului lui Buchan, sub forma avalanșei de gânduri și idei ale lui Hannay, cel care meditează adesea asupra importanței rolului său în stoparea unei posibile catastrofe universale. Se simte acea disperare a sa față de iminența distrugerilor în masă ale civilizației pe care războaiele le atrag după sine. Nici nu este de mirare, ținând cont că personajul este călit în focurile bătăliilor care au însemnat războaiele cu burii. Tensiunea specifică romanelor de spionaj este, astfel, construită gradat, cu urme profunde ale umorului subtil și fin englezesc despre care am menționat și la început. Nici sentimentul de aventură pe care îl dau, de obicei, romanele pentru adolescenți nu lipsește. De altfel, am avut în continuu senzația că mă aflu în fața unui volum de Jules Verne (mai exact, Ocolul Pămânutului în 80 de zile), căci Richard Hannay corespunde aproape perfect cu rasatul Phileas Fogg – există chiar și un pasaj în care personajul scriitorului englez descrie modul în care clasa din care face parte îi privește pe cei din burghezie, punct de vedere împărtășit de eroul lui Verne. Cu toate acestea, miza din 39 de trepte este, așa cum am spus deja, cu mult mai gravă și, în cele din urmă, ca în orice exemplu literar de entertainment, „totu-i bine când se sfârșește cu bine”, ițele complicate se descurcă, iar participanții descind într-o dulce relaxare binecuvântată.

Romanul lui Buchan a avut un asemenea impact, încât a atras după sine și adaptări, fie pentru scenă, fie pentru ecran, dintre care cele mai cunoscute sunt filmul lui Alfred Hitchcock The 39 Steps, din 1935, cu Robert Donat și Madeleine Carroll. Cei care au citit deja volumul și vor vedea realizarea cinematografică, vor fi probabil uimiți să observe prezențele feminine, despre care nici măcar nu este adusă vorba în carte. Cu toții știm, însă, că mai ales în perioada aceea a Hollywood-ului, orice film trebuia să aibă în construcția scenariului și o doză puternică de romantism, spre a atrage publicul, de aceea e bine să privim The 39 Steps cu un ochi indulgent, ca să ne putem bucura la maxim de una din primele capodopere ale maestrului suspansului cinematografic. O a doua adaptare care a făcut înconjurul lumii și pe care am avut plăcerea să o văd atât în original, la Londra (pe scena Criterion Theatre), cât și în România, la Teatrul Nottara (în regia regretatului Petre Bokor), este o parodie strălucitoare, plină de gaguri inteligente și umor negru tipic britanic. Autorul acestei fermecătoare comedii este Patrick Barlow, iar inovația spectacolului face ca toate cele 139 de personaje prezente pe scenă să fie interpretate de doar 4 actori (aceasta fiind cerința expresă a dramaturgului), iar decorul este schimbat și mânuit de ei înșiși. Nu este de mirare că piesa a intrat în topul celor mai jucate și iubite 21 de spectacole în West End, unde se joacă încă din 2006 – se alătură, astfel, unor titluri precum The Mouse Trap (Cursa de șoareci) și dipticul Lecția – Cântăreața Cheală de la Théâtre de la Huchette, din Paris.

Iată, așadar, cum un simplu roman de început de secol XX, un pionier într-ale literaturii de spionaj și război, a devenit una dintre cele mai discutate și interesante cărți din perioada sa și de după. Nu este singurul volum semnat de John Buchan, dar este, cu siguranță, cel mai cunoscut și cel care i-a adus uriașa notorietate acestui scriitor care altfel risca să rămână un obscur nume din istoria literaturii de mâna a doua din Marea Britanie. Destinul său, însă, a fost altul și posteritatea a decis că 39 de trepte trebuie să ocupe un loc de cinste în galeria entertainment­-ului literar, aspect pe care îl subliniază și editura Crime Scene Press, prin editarea elegantă și care te îmbie la citit și, desigur, prin traducerea profesionistă și fidelă originalului realizată de Raluca Ștefan.

Surse foto: https://en.wikipedia.org/, www.britannica.com, http://crimescenepress.ro/