Treceți la conținutul principal

55 de mini-recitaluri de pian în prima etapă a Concursului Enescu 2020


Prima etapă a secțiunii de Pian din cadrul Concursului Internațional George Enescu se desfășoară între 11 și 15 septembrie 2020 și include 55 de mini-recitaluri de susținute de pianiști din întreaga lume publicate pe www.festivalenescu.ro.

Juriul va evalua în acest interval performanțele concurenților, iar rezultatele vor fi anunțate pe 16 septembrie, la ora 20.00, pe www.festivalenescu.ro. Doar 12 concurenți din cei 55 vor trece în a doua etapă. Cel mai tânăr concurent are 15 ani, iar cel mai în vârstă – 33.

Accesul la tot conținutul online ale Concursului din această perioadă este gratuit. Programul complet este la acest link: https://www.festivalenescu.ro/program. Pentru a crea o legătură între muzicieni și spectatori, platforma asigură trei butoane cu ajutorul cărora spectatorii pot să aplaude virtual, alegându-și intensitatea și forma reacției. De asemenea, spectatorii pot să scrie mesaje tinerilor muzicieni, pentru a-i încuraja. Iubitorii muzicii pot să și distribuie clipurile preferate pe propriile lor conturi de socializare.

Pentru fiecare dintre primele două etape ale Concursului concurenții au trimis Comitetului de organizare înregistrări ale interpretării lor conform repertoriului ales inițial, iar membrii juriului le analizează de acasă.

Concursul George Enescu funcționează ca o platformă internațională de lansare pentru viitorii muzicieni de marcă ai lumii și de promovare a compozițiilor marelui muzician român în rândul noii generații de artiști din toată lumea, și este, astfel, o completare firească a Festivalului George Enescu, cel mai important eveniment cultural internațional organizat în România. Concursul are patru secțiuni – pian, violoncel, pian și compoziție – și situează în top cinci la nivel mondial în peisajul competițiilor de muzică clasică.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Loggia cu filme - Frumoasa nebunie a iubirilor de-odinioară

  Lady L , coproducție 1965 Regie: Sir Peter Ustinov Distribuție: Sophia Loren, Paul Newman, Sir David Niven, Philippe Noiret   Perioada ante- și post-belică m-a fascinat încă din fragedă pruncie. Îi mulțumesc pentru această iubire de frumos și de altădată dragii mele bunici materne, Ileana Cârstea, care încă de la vârste foarte mici mi-a povestit cu un talent de povestitor hâtru aparte nenumărate pățanii prin care a trecut în copilărie și tinerețe, precum și istorioare legate de părinții și bunicii ei. Toate aceste narațiuni fermecătoare le port cu mine în suflet mereu și mă întorc la ele de fiecare dată când vreau să rememorez frânturi din vremurile de odinioară, când lumea era mai relaxată, mai voioasă, poate chiar mai fericită. Sigur că adeseori, în poveștile reale ale bunicii se strecurau picanterii, vorbe și întâmplări deocheate, dar care ar fi farmecul lor fără aceste condimente atât de necesare? Nu, nu e vorba de vulgaritate ieftină, ba chiar gratuită. Dimpotri...

Când războiul întâlnește entertainment-ul

  39 de trepte , de John Buchan Editura Crime Scene Press, București, 2018 Traducere: Raluca Ștefan Cele două războaie mondiale formează subiectul multor volume, fie de dragoste, filosofice, polițiste, de război în sine sau de spionaj. Acest gen din urmă a făcut furori încă de la apariția sa, căci combină descrierile teribile de pe front cu misterul ce înconjoară o asemenea temă, rezultând în multe realizări literare de valoare, care au reușit să îmbine de minune entertainment -ul de calitate cu beletristica. Și nu puțini au fost cei care au parcurs romanele din acest gen. Ceea ce poate că nu multă lume știe este că spionajul a devenit parte a subiectelor din cărți nu cu foarte mult timp în urmă, iar unul dintre autorii deschizători de drum într-ale acestui domeniu a fost John Buchan, cel care cu umorul fin britanic și cu spiritul ascuțit a dat posterității un micuț, dar plin de avânt și entuziasm volum – 39 de trepte . Coperta din spate a editării de la Crime Scene Press cit...

Richard Wagner – Opera și specificul muzicii (II)

Continuând pe firul istoric al operei universale, Wagner subliniază faptul că aceasta nu este o creaţie populară prin faptul că ea nu s-a născut din manifestări de acest gen – din spectacolele medievale, în speţă – tipul de teatru unde cuvântul şi muzica creeau o unitate naturală şi normală. Opera a apărut, aşa cum s-a mai menţionat, la Curţile nobililor şi, în special, la cele italiene; Italia fiind, aşa cum scrie compozitorul, „singura ţară importantă din cultura europeană unde teatrul nu a dobândit nicio semnificaţie reprezentativă” [1] . Bineînţeles, teatrul neavând o pondere atât de mare în zona italiană, poporul fiind, de asemenea, unul cu mari aplecări spre muzică, cuvântul rostit, textul din operele de început trece pe un plan secundar, importantă fiind muzica – o muzică, însă, fără mare profunzime, folosită doar pentru distracţia, plăcerea şi amuzamentul auditoriului nobil. Din păcate, observă Wagner, de-a lungul timpului, acest procedeu nu s-a schimbat aproape deloc, compozit...