Muzica este un mod de a trăi – interviu cu Mike Godoroja

Unii din voi îl cunoașteți, îi iubiți muzica, îi apreciați modul de a gândi și de a crea. Alții poate că sunt la prima întâlnire cu această personalitate puternică și marcantă a culturii noastre contemporane. Oricum ar fi, vă garantez că următorul interviu va fi o adevărată desfătare și o revelație spirituală pentru fiecare dintre voi, dintre noi. Doamnelor și domnilor, prieteni - Mike Godoroja!

 

Tudor Sicomaș: Orice interviu pe care l-am făcut până acum a început la fel – și acum nu mă voi dezice de la acest drum: cum ați ajuns la muzică? Care a fost parcursul artistic al copilului și, mai apoi, al adultului și artistului Mike Godoroja?

Mike Godoroja: Muzica pentru mine a fost de la foarte bun început o atracție. Vremurile în care Moș Crăciun venea la noi și sub brad găseam o casetă cu Abba sau Ray Charles, mi le aduc  aminte și acum. Cu siguranță, preocuparea mea pentru muzică a devenit mai serioasă  din momentul în care am început să învăț muzică - și la asta a contribuit foarte mult  profesorul de muzică din școala generală. Și au contribuit, de asemenea, seratele din acea perioadă, în care profesorul nostru, în loc să țină el prelegeri despre muzică, ne punea pe noi, elevii, să vorbim despre muzica noastră preferată, în așa fel încât am avut ocazia ca la rândul meu să promovez în fața școlii, în fața colegilor muzica pe care eu o îndrăgeam și o ascultam. La acea oră ascultam ceea ce vârsta îmi permitea să înțeleg, o parte din muzica clasică , o parte din muzica pop-rock. Mi-a plăcut foarte mult senzația electrizantă pe care ți-o dă legătura dintre public și artist, pentru că în momentul în care am început să promovez, să povestesc, să prezint muzica, m-am simțit dintr-o dată pe un podium ca  un artist - trebuia să performez, acest lucru se întâmpla în clasa a VI-A a VII-A. De atunci și până acum sub aceeași notă s-au desfășurat toate etapele carierei mele, este o carieră care a avut sus și jos, care a avut multiple puncte. Am fost producător de festivaluri de jazz, am fost producător de formații, m-am ocupat de Sorin Chifiriuc și Electric Red Roosters, m-am ocupat de Iris, am lucrat cu Laura Stoica, cu Felicia Filip. De asemenea, activitatea mea muzicală care își  incepe primele etape în timpul liceului și până astăzi cu proiectele Mike Godoroja & Blue Spirit, emisiunile de la radio împreună cu Moșu Florian Lungu, precum și cele de la televiziune pe care le-am realizat  împreună cu acesta, dar și  cu Florian Pittiș  și  alții. Toată această panoplie de activități mi-a creionat o unică misiune, aceea de a ajunge în ochii publicului cu comunicarea unei lucrări artistice, a unui produs artistic, a unui artist în sine. Ca atare, drumul care s-a născut în anii terminali de școală generală și până astăzi este unul care  n-a  avut nici o dată întrerupere, dar a avut cu siguranță  momente foarte bune și momente foarte grele.

 

Tudor Sicomaș: Ce v-a făcut să vă îndreptați spre și să deveniți un interpret pasionat al acestui gen muzical atât de special – rock-blues?

Mike Godoroja:  Faptul că eu am cântat încă din anii liceului  și faptul că îmi place să comunic publicului ceea ce eu creez,  m-au determinat încă din anii 90, finalul anilor 90 să reiau cariera artistică chiar dacă eu produceam la ora aceea emisiuni de radio, de televiziune sau spectacole. Eram producătorul formației Iris care era în plină ascensiune când am repus bazele proiectului muzical Mike Godoroja & Blue Spirit și dacă ar fi să dau înapoi  vremurile, cu siguranță aș face tot la fel. Este alegerea cea mai potrivită pentru mine.

 

 

Tudor Sicomaș: Nu de mult ați lansat un nou proiect, „Dor de Eminescu”. De ce Eminescu?

Mike Godoroja:  Eminescu este unul dintre simbolurile culturale, majore, determinante ale României. Eminescu este folosit în foarte multe ipostaze de multe ori greșit, anacronic, este  de foarte multe ori  epuizat moral în ochii publicului. Am făcut această piesa cu gândul la un Eminescu de care trebuie să avem noi, fiecare dintre noi grijă și nu Ministerul Culturii și nu politicienii, și nu profesorii noștri, ci noi, fiecare dintre noi. Este un bun de care trebuie să fim constienți că ne definește. În momentul în care simțim că avem o mai mare legătură cu Eminescu decât cu imaginea de pe haina pe care o purtăm sau sigla de pe mașina pe care o conducem, cu siguranță ne vom simți mai în siguranță. Cu Eminescu în suflet, în orice discuție în care am intra vom avea credit și vom avea respect, iar în străinătate, cu  Eminescu  în suflet suntem cu siguranță respectați. Când spui Eminescu zici  imediat o panoplie de nume imense cum ar fi: Enescu, cum ar fi Caragiale, cum ar fi Brâncuși,  s.a.m.d. De aceea am simțit că această piesă are atât de mult mesaj cultural de tip manifest, încât am fost determinați și ne-am dorit să o ducem la bun sfârșit.

 

Tudor Sicomaș: Videoclipul acestui moment artistic începe cu o dedicație-motto: „Acesta este un manifest cultural, o formă de respect și dragoste!”. Considerați că generațiile actuale nu mai au același respect și aceeași dragoste față de Eminescu, față de clasicii poeziei noastre?

Mike Godoroja:  Consider că generațiile actuale,  repet generațiile și nu generația, au în ele însele un dușman comun, acesta se numește nimicul. Nimicul a luat  forme extrem de profesionale, el se găsește pe Youtube, pe Netflix, pe Facebook,  pe Instagram, pe Tik-Tok, se găsește la televizor în jurnale și documentare. Există o imensă cantitate  de nimic prezentată cu o mare măiestrie profesională în care te poți simți satisfăcut și ăsta e cel mai grav lucru. Cu acest pericol care este în interiorul nostru, nimicul, trebuie să lupți pentru a putea să faci loc pentru ceea ce are substanță și pentru  ceea ce contează. Cum să îi spui unui pasionat de seriale că o dată pe săptamână n-ar fi rău să citească  Eminescu. N-ai cum să faci treaba asta fără să cazi în derizoriu, în penibil chiar, trebuie să îl motivezi, trebuie să creezi un vino-ncoa, de aceea chiar un film despre Eminescu, cum a fost cazul filmulului despre Brâncuși s.am.d,  pot fi motoare în care noua generație să simtă. Și când zic  noua generație mă refer la generația  înclinată spre educație, evident - să simtă că e în trend, că este  cool,  este firesc să citești  și să dai citate din poezia lui Eminescu.

De altfel, poezia lui Eminescu - dacă sunt întrebat în calitatea mea de iubitor de Eminescu și nu de critic - este mai fițoasă, dacă vreți, decât orice produs comercial la modă, este atât de frumoasă și pe înțelesul tuturora, este atât de romantică, este atât de completă că poate să satisfacă și pe cei cu hiper calificare și educație, dar și pe cei care sunt oameni mai simpli. Eminescu nu are nevoie de nici o Academie pentru a-l putea citi.

Tudor Sicomaș:  „Eminescu este zeu” – care credeți că este caracteristica principală a operei sale care l-a pus pe un asemenea piedestal?

Mike Godoroja:  Cred că faptul temporal, desprinderea lui de timpul în care a trăit, transpunerea lui în ani, peste ani, faptul că este atât de actual, ideea că  el a  a spus atât de înalt și de românește lucrurilor  pe nume, faptul că a avut o contribuție în modelarea țării noastre, modelarea și politică,  și culturală, faptul că a reprezentat o elită în care el era în vârf și mai ales trecerea lui în niște nivele la care și astăzi, când  le accedem, ajung la Eminescu,  ne simțim satisfăcuți - adică nu avem sentimentul unui artist dintr-o altă epocă, pe  care îl citim cu izul acelei epoci (de exemplu Euripide, Herodot etc). Ca să îți placă Herodot trebuie să ai o transpunere în perioada aceea. Eminescu este foarte actual, de aceea eu cred că este un zeu cultural al nostru.

 

 

Tudor Sicomaș: Un alt proiect care știu că vă este foarte drag este „Născut în România”. Probabil că ați mai primit această întrebare. Poate suna clișeic, dar sunt curios de răspunsul dumneavoastră. Și, totuși, de ce este atât de important pentru dumneavoastră să promovați România și valorile culturale ale ei?

Mike Godoroja:  România este casa mea, nu alta. Oamenii sunt familia mea cu bunele și cu relele, este o familie care  are oameni frumoși, unii sunt cu statură europeană, universală, alții sunt nemernici sau infractori, cu toții facem parte din această familie în care noi trăim. Eu nu promovez România ca o țară, ci îmi promovez casa mea, de care sunt mândru. Mă dor lucrurile care dor și sunt bucuros pentru realizările noastre. Mă dor să citesc știrile triste despre românii care ne fac de rușine și mă bucur să citesc veștile despre  românii care îmi dau aripi, fie că sunt scriitori, sportivi, ingineri sau medici. Eu nu promovez o țară, ci promovez casa mea.

 

 

Tudor Sicomaș: Trecem printr-o perioadă neagră atât pentru viața socială românească, cât, mai ales, pentru cea culturală. Oricum, aceasta din urmă este adeseori trecută cu vederea în România. Care credeți că ar putea fi salvarea culturii românești?

Mike Godoroja:  Pandemia nu va opri mersul acestei lumi, așa cum nu a făcut-o nici cel de-al Doilea Război Mondial, nici prigoana din anii comunismului, nici ciuma lui Caragea, nici gripa din Spania, nu poate opri mersul lumii înainte, nu vom sta distanțati social la nesfârșit. Și nu pentru ca se va supăra Robbie Williams că nu are concerte sau Angela Gheorghiu că nu poate apărea în spectacole, nu, ci pur și simplu pentru că ceea ce este normal învinge, natura umană este normală. Ca atare, cultura, dacă este amenințată de ceva, nu pandemia este principalul dușman, ci lipsa de educație. Faptul că școala poate fi atacată de pandemie este o problemă. Școala, educația sunt parametrii în care noi putem defini gradul de siguranță sau de amenințare ale culturii într-o țară. Știm foarte bine că țări cu democrații improbabile au oameni de cultură formidabili, gândiți-vă la Venezuela, gândiți-vă la Brazilia, gândiți-vă la Iran. Acești parametri ai supraculturii însă nu opresc marile valori să se nască, dar opresc cultura să se manifeste în dimensiunile ei largi, complexe și  complete. Nu, pandemia nu este un pericol, lipsa de educație – da!

 

Tudor Sicomaș: Nu în ultimul rând, aș dori să adresați un mesaj celor care vă cunosc și iubesc muzica, dar și celor care poate încă nu au luat contact cu ea.

Mike Godoroja:  Muzica, prieteni, nu este numai coloană sonoră  pentru un videoclip sau  pentru un film, sau pentru un grătar sau pentru o distracție. Muzica este un mod de a trăi. Este o filozofie însăși a vieții, creatorii de muzică foarte bună au lăsat moștenire o parte din sufletele națiunilor, din energia acestei lumi. În muzică putem găsi multiple sensuri ale existenței noastre, de la creatori cu dimensiuni istorice precum: Bach, Mozart sau Beethoven până la contemporani din zona pop, rock, jazz, simfonic s.a.m.d. Putem afla cu siguranță sensuri ale existenței noastre pe care să le atașăm valențelor noastre spirituale. Muzica este și  poate fi suficientă pentru justificarea unei vieți.

Prieteni, vă rog s-aveți o viață frumoasă!

Mulțumiri doamnei Mihaela Petre pentru facilitarea și intermedierea acestui interviu.

Mai multe informații despre Mike Godoroja și proiectele sale, puteți găsi pe pagina de Facebook Mike Godoroja & Blue Spirit. Muzica sa poate fi ascultată pe canalul său de Youtube, ce paote fi accesat aici