Zâmbește! , de Roddy Doyle Editura Humanitas, București, 2020 Traducere: Irina Horea Nu știu de ce nu m-am putut desprinde de romanul ăsta. Dacă îmi spunea cineva acum un an că voi citi așa ceva, aș fi zis că-i nebun - nu e deloc genul meu de literatură. Și totuși... nu am putut să-l las din mână. Pentru că e scris într-un mare fel, pentru că ridică niște întrebări și pune niște probleme care sunt universal valabile. Ceea ce face din el o operă ce se poate clasiciza cu ușurință. OK, nu e o capodoperă. OK, e dur; actually , e foarte dur. E plin de imagini de-a dreptul dureroase din punct de vedere fizic. Simțeam durerea personajului, cu fiecare cuvânt pe care îl citeam. Dar e și o confesiune, în același timp; și o redescoperire a unor traume refulate. Trebuie citit măcar o dată. Atât! O dată. E o experiență. Pe alocuri, chiar m-a dus cu gândul la Virginia Woolf și James Joyce, ca stil de a alterna gândurile aparent curgătoare și, totuși, întrerupte. Editura Humanitas Fiction îmi t