Bucuria muzicii sub tulburătoarea zodie a izolării - Concursul Internațional „George Enescu” în 2020 pandemic

Trăim vremuri complexe și zbuciumate. Totul a fost întors cu susul în jos. Normalul e anormal. Afișarea sentimentelor de afecțiune a devenit tabu. Nu mai putem să ne bucurăm cu adevărat de o reîntâlnire obișnuită într-o sală de teatru, în pauza unui concert ori la un eveniment mai mult sau mai puțin high-class. Viața tuturor a fost complet schimbată de brusca apariție a unui dușman invizibil pe care nimeni nu-l poate combate, pentru că nu-l cunoaște. Cu toate acestea, omul, în minunata sa alcătuire, își cunoaște propriile defecte, dar și propriile părți bune și resurse. Astfel, cum-necum, fiecare dintre noi a reușit să escaladeze înfricoșătoarele obstacole și baraje ridicate de pandemie și de restricțiile impuse de aceasta. Am reușit să ne întâlnim, să ne bucurăm unii de alții, de iubire, de frumusețe. Nici arta nu a stat cu mâinile-n sân și, simțind că trebuie să contribuie la bunăstarea și fericirea societății contemporane, s-a mobilizat prin reprezentanții săi actori, muzicieni, dansatori, balerini, artiști plastici și vizuali, și a ieșit din clădiri în parcuri, pe străzi, în spații mai puțin convenționale. Au avut loc reprezentații în aer liber ale unor spectacole de teatru, concerte, opere, recitaluri. Omul, așadar, a reușit să fie mai puternic decât destinul, așa cum spune și Oedipe-ul enescian și să învingă frica de boală, contribuind poate, chiar la o vaccinare spirituală împotriva neîndurătorului virus.

În acest context, unul din evenimentele cele mai de seamă ale țării noastre, Concursul Internațional „George Enescu” s-a dovedit și el mai puternic decât soarta nefericită care îi amenința însăși existența. Astfel, echipa de organizare a competiției a luat decizia de a nu anula manifestările din acest an, ci să le continue într-o formă diferită, online de această dată, dând posibilitatea concurenților de a se afirma virtual prin interpretările lor care mai de care mai diferite, dar și spectatorilor șansa de a-i aplauda pe unii din cei mai tineri și talentați muzicieni din toate colțurile lumii. Așadar, după 5-6 luni de anxioasă, dar fructuoasă așteptare, competiția care a dus numele celui mai mare compozitor român peste hotare s-a deschis prin câteva evenimente culturale de seamă, toate desfășurate, bineînțeles, online. După o discuție despre „frumusețea în viață” (mottoul sub care se desfășoară în acest an competiția muzicală românească) și o conferință de presă, ambele  moderate exemplar de Oana Marinescu (director și membru fondator OMA Vision – firma de comunicare ce asigură buna desfășurare, precum și identitatea vizuală a Concursului și Festivalului Internațional „George Enescu”, alături de ARTEXIM), la care au fost invitați și au participat numeroși reprezentanți ai diverselor arii culturale românești și din străinătate (Mihai Constantinescu, președinte ARTEXIM; Matei Vișniec, dramaturg și jurnalist; Maia Morgenstern, actriță și director al Teatrului Evreiesc de Stat din București; Medeea Marinescu, actriță; Steven van Groningen, președinte & CEO Raiffeisen Bank din România și mulți alții), Concursul „George Enescu” a debutat cu adevărat printr-un festiv concert de gală, susținut în data de 30 august, de Orchestra Filarmonicii „George Enescu” pe scena Ateneului Român. A fost o provocare pentru toți cei implicați, atât pentru organizatori, cât și pentru Televiziunea Română (care, între timp, a redevenit partener principal al acestui eveniment cultural), dar mai ales pentru membrii orchestrei, pentru dirijorul spaniol Josep Caballé Domenech și pentru soliștii serii – nu doar din cauza căldurii excesive resimțite în sală, nici doar din cauza situației extreme a prezenței virusului în existența noastră, cât prin lipsa fizică a publicului din fața muzicienilor. Căci fără energiile reciproce dintre spectatori și artiști, actul muzical nu are, de obicei, aceeași forță de expresie. Însă participanții la acest eveniment de gală transmis online și pe micile ecrane de TVR au pus atâta suflet încât, chiar dacă la final am simțit cu toții un nod în gât în fața gestului dirijorului de a se înclina în fața unei săli goale, emoția participării chiar și din fața unor ecrane reci a fost cât se poate de reală și puternică.

Concertul de deschidere a oferit șansa unor foști laureați ai competiției să se afirme pe una din cele mai importante scene concertistice din țară și din Europa. Astfel, prima parte a serii a fost deschisă de clarinetistul Aurelian Băcan care a interpretat cu măiestrie Concertul pentru clarinet și orchestră de Alexandru Ștefan Murariu (câștigător al secțiunii de compoziție a Concursului Internațional „George Enescu”, ediția 2018). Deși lucrarea poate că nu încântă orice ureche ce nu este obișnuită cu armoniile speciale ale muzicii culte contemporane, nu este lipsită de interes tehnic și artistic, în același timp. Nefiind o compoziție plină de virtuozitate, ci mai degrabă având o nuanță melancolică, elegiacă, concertul tânărului compozitor român pune în valoare sunetele grave și nu lipsite de catifelare ale unui instrument mai puțin cunoscut în postura solistică. Aurelian Băcan a conferit compoziției o aură de delicatețe și a reușit să transmită publicului telespectator o căldură aparte, dublată și de acompaniamentul elegant și temperat al Orchestrei Filarmonicii „George Enescu”, condusă de maestrul Caballé Domenech. Partea întâi a serii a continuat cu o primă audiție absolută mondială, semnată de nimeni altul decât Dan Dediu, acest magician român contemporan al sunetelor complexe, el însuși laureat al secțiunii de compoziție a competiției sus-menționate, la ediția 1991. „Brahmsodia”, căci despre această lucrare este vorba, a fost compusă și prezentată sub forma luxuriantă a unui triplu concert pentru pian, vioară, violoncel și orchestră mare, soliști fiind alți trei câștigători ai Concursului enescian – Victoria Vassilenko (secțiunea pian, ediția 2016), Gyehee Kim (secțiunea vioară, ediția 2016) și Valentin Răduțiu (secțiunea violoncel, ediția 2011). Fiind o lucrare de mare întindere și de amploare sonoră, această rapsodie a celebrat cele mai cunoscute teme brahmsiene, rearanjându-le într-un mod inedit, așa cum numai Dan Dediu o poate face, alternându-le cu discursuri muzicale foarte personale ale compozitorului român. A fost, așa cum a spus și prezentatorul serii, Marius Constantinescu, o variantă de Brahms 2.0. Aș merge mai departe și aș spune că am asistat la un frumos (și simpatic, în același timp) discurs dintre bătrânul Brahms și tânărul Dediu; sau, dacă îmi permiteți, aș face o paralelă cu dialogurile socratice ale lui Platon, în care autorul poartă dialoguri imaginare și imaginate cu mentorul său spiritual, Socrate. Cei trei soliști au avut șansa să-și afirme calitățile deosebite de interpretare, în care au îmbinat melancolia, nostalgia, eleganța, discreția cu tumultul și virtuozitatea unor teme precum cea a Dansului ungar nr. 5. Ceea ce se poate observa atât în „Brahmsodie”, cât și în alte compoziții ale lui Dan Dediu (cum ar fi opera „O scrisoare pierdută”) este combinația unică dintre teme și motive. În cazul „Brahmsodiei”, este vorba de îmbinarea strălucită dintre sonoritățile maestrului austriac cu cele influențate de jazz (chiar de Gershwin) și chiar de tematici populare maghiaro-românești. După aceste două compoziții autentice autohtone, seara s-a încheiat cu poate cea mai beethoveniană dintre creațiile lui Johannes Brahms – Simfonia 1. Josep Caballé Domenech a condus Orchestra Filarmonicii „George Enescu” cu o mână fermă spre escaladarea uneia dintre cele mai cunoscute, melodioase și apreciate compoziții din istoria muzicii. Parcă demult nu am mai auzit atâta pasiune într-o lucrare brahmsiană – ce-i drept, se poate să existe o doză de subiectivism, din cauza lipsei de activitate culturală din ultimele luni (atât a mea, cât și a muzicienilor și a dirijorului).

Iată, așadar, un tablou de ansamblu a ceea ce însemnat deschiderea oficială a celei de-a 17-a ediții a Concursului Internațional „George Enescu”, în acest 2020 atât de zbuciumat, tulburat, dar și plin de speranță. Și nu pot încheia fără să felicit atât organizatorii ARTEXIM și OMA Vision, în frunte cu Mihai Constantinescu și Oana Marinescu, cât și Televiziunea Română și pe Marius Constantinescu, cel care de fiecare dată și cu fiecare apariție ne oferă adevărate bijuterii și modele educative de prezentare a evenimentelor artistice, demonstrând mereu că este unul din reprezentanții de marcă ai culturii românești actuale. Cu o asemenea companie plăcută și cu o asemenea organizare ireproșabilă, date fiind condițiile vitrege curente, Concursul Internațional „George Enescu” promite a fi unul din punctele de vârf ale vieții artistice românești în 2020.