Treceți la conținutul principal

„Cartea pe roți“, prima librărie mobilă din lanțul Humanitas, pornește la drum pe 8 septembrie

„Cartea pe roți“, prima librărie mobilă din lanțul Humanitas, este soluția la care ne gândim de câțiva ani pentru a reface legătura specială pe care oamenii o au cu librăriile, mai cu seamă în localitățile, nu puține, rămase fără librării. Am pus de câteva ori pe hârtie planul, am căutat parteneri ai proiectului, ne-am oprit. Anul acesta însă am hotărât că nu mai e timp de încă o amânare. Odată ce am spus #continuăm, trebuie să mergem mai departe: #continuămpe4roți.


„Cartea pe roți“ este o autorulotă încăpătoare, care are pe rafturi o selecție de câteva mii de titluri de la cele mai importante edituri. Poate fi regăsită aici experiența care devine reflex și răsfăț într-o librărie cu care ne-am obișnuit. O așezare logică a cărților, care ne ajută să ne orientăm imediat spre zona de noutăți, spre romanele premiate recent, cărțile pentru copii și cele de science fiction, istorie, filozofie, spiritualitate sau știință. 


Librăria Humanitas „Cartea pe roți“ va porni la drum pe 8 septembrie. Prima oprire, comuna Scrioaștea, Teleorman, la Asociația „Cu cărțile pe uliță“, pentru a ajuta cu donații poate cel mai ambițios proiect educațional din România, născut din „nebunia” unui singur om: Relu Voicu. 


Până în decembrie, „Cartea pe roți“ va ajunge și în alte câteva zeci de localități din toată țara, prilej cu care vom face și o donație în cărți către biblioteca locală sau școlară din localitatea-gazdă.


Urmăriți pagina de Facebook „Librăria Humanitas Cartea pe roți“ pentru informații despre destinațiile librăriei mobile. Puteți vedea câteva imagini cu noua librărie aici: https://www.youtube.com/watch?v=oY8RxEtOKOw


De ce este nevoie de o completare a distribuției cu o librărie mobilă?

Se discută mult și de multă vreme (vezi sloganul „România educată”, sub care a început un mandat prezidențial) despre educație și cultură, despre problemele tot mai acute, care cer rezolvări prompte, o soluție de durată. Prezența librăriilor, a cărților, în mijlocul comunității e o parte esențială a soluției.


Dacă am fi atenți la informațiile care s-au transmis în buletinele de știri și analizele de presă, am observa că numărul librăriilor din orașele medii a scăzut dramatic, mai ales în cazul localităților care au sub 50.000 de locuitori. În 2012 erau peste 500 de astfel de spații în toată țara, iar în primăvara anului 2020 Asociația Editorilor din România anunța că au mai rămas active între 200 și 250 de librării.


Datele arată că orașul cu cea mai bună acoperire în lanțul de distribuție, București, aduce 50% din achiziția de carte. Nu credem că este ceva întâmplător și suntem conștienți că puterea de cumpărare este un factor important, dar sunt mulți alții de luat în calcul.


Nu ne dorim să tragem, în gol, încă un semnal de alarmă, ci ne alăturăm inițiativelor care pot schimba lucrurile în bine, pentru a crea în jurul lor o mișcare cu o amploare destul de mare cât să întoarcă trendul.


„Cartea pe roți“ poate fi, pentru o vreme, echivalentul unei librării care se deschide în fiecare localitate în care va ajunge și în care se va întoarce periodic.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Loggia cu filme - Frumoasa nebunie a iubirilor de-odinioară

  Lady L , coproducție 1965 Regie: Sir Peter Ustinov Distribuție: Sophia Loren, Paul Newman, Sir David Niven, Philippe Noiret   Perioada ante- și post-belică m-a fascinat încă din fragedă pruncie. Îi mulțumesc pentru această iubire de frumos și de altădată dragii mele bunici materne, Ileana Cârstea, care încă de la vârste foarte mici mi-a povestit cu un talent de povestitor hâtru aparte nenumărate pățanii prin care a trecut în copilărie și tinerețe, precum și istorioare legate de părinții și bunicii ei. Toate aceste narațiuni fermecătoare le port cu mine în suflet mereu și mă întorc la ele de fiecare dată când vreau să rememorez frânturi din vremurile de odinioară, când lumea era mai relaxată, mai voioasă, poate chiar mai fericită. Sigur că adeseori, în poveștile reale ale bunicii se strecurau picanterii, vorbe și întâmplări deocheate, dar care ar fi farmecul lor fără aceste condimente atât de necesare? Nu, nu e vorba de vulgaritate ieftină, ba chiar gratuită. Dimpotri...

Când războiul întâlnește entertainment-ul

  39 de trepte , de John Buchan Editura Crime Scene Press, București, 2018 Traducere: Raluca Ștefan Cele două războaie mondiale formează subiectul multor volume, fie de dragoste, filosofice, polițiste, de război în sine sau de spionaj. Acest gen din urmă a făcut furori încă de la apariția sa, căci combină descrierile teribile de pe front cu misterul ce înconjoară o asemenea temă, rezultând în multe realizări literare de valoare, care au reușit să îmbine de minune entertainment -ul de calitate cu beletristica. Și nu puțini au fost cei care au parcurs romanele din acest gen. Ceea ce poate că nu multă lume știe este că spionajul a devenit parte a subiectelor din cărți nu cu foarte mult timp în urmă, iar unul dintre autorii deschizători de drum într-ale acestui domeniu a fost John Buchan, cel care cu umorul fin britanic și cu spiritul ascuțit a dat posterității un micuț, dar plin de avânt și entuziasm volum – 39 de trepte . Coperta din spate a editării de la Crime Scene Press cit...

Richard Wagner – Opera și specificul muzicii (II)

Continuând pe firul istoric al operei universale, Wagner subliniază faptul că aceasta nu este o creaţie populară prin faptul că ea nu s-a născut din manifestări de acest gen – din spectacolele medievale, în speţă – tipul de teatru unde cuvântul şi muzica creeau o unitate naturală şi normală. Opera a apărut, aşa cum s-a mai menţionat, la Curţile nobililor şi, în special, la cele italiene; Italia fiind, aşa cum scrie compozitorul, „singura ţară importantă din cultura europeană unde teatrul nu a dobândit nicio semnificaţie reprezentativă” [1] . Bineînţeles, teatrul neavând o pondere atât de mare în zona italiană, poporul fiind, de asemenea, unul cu mari aplecări spre muzică, cuvântul rostit, textul din operele de început trece pe un plan secundar, importantă fiind muzica – o muzică, însă, fără mare profunzime, folosită doar pentru distracţia, plăcerea şi amuzamentul auditoriului nobil. Din păcate, observă Wagner, de-a lungul timpului, acest procedeu nu s-a schimbat aproape deloc, compozit...