Treceți la conținutul principal

#toamnaliterară2020 - Băieții de la Nickel de Colson Whitehead, roman câștigător al Premiului Pulitzer 2020, din septembrie în librării

Băieții de la Nickel, roman câștigător al Premiului Pulitzer 2020 si al Premiului Orwell pentru Ficțiune Politică 2020, una dintre cele mai apreciate cărți ale anului la nivel internațional, apare în limba română în traducerea lui George Volceanov în colecția „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu, și este disponibil începând din luna septembrie în toate librăriile din țară.

„O explorare cutremurătoare a abuzurilor dintr-o școală de corecție din Florida în anii segregării rasiale, în esență, o poveste impresionantă despre perseverență, demnitate și împăcare cu sine.“ — Motivația juriului Pulitzer 2020
 Băieții de la Nickel
 
Colson Whitehead este al patrulea dublu laureat al prestigiosului premiu american, după succesul din 2017 cu Ruta subterană (The Underground Railroad) – de asemenea publicat în colecția „Raftul Denisei“ –, alăturându-se unui club select de scriitori precum William Faulkner și John Updike, care au primit această distincție de două ori.
În tulburătorul său roman Băieții de la Nickel, Whitehead rescrie istoria unei jumătăți de veac pornind de la un fapt real: descoperirea, în anul 2014, a unui sinistru cimitir secret în care erau îngropați copiii negri uciși într-o școală de corecție – Arthur G. Dozier School din Florida – care a funcționat între 1900 și 2011. Personaje imaginare, plasate în situații imaginare, într-o școală de corecție imaginară, reconstituie segregația rasială, cu abuzurile și persecuțiile suferite de populația afro-americană din statele sudiste, dar și corupția generalizată din sistemul penitenciar american, inclusiv cel juvenil, într-o poveste copleșitoare, în care granița dintre ficțiune și realitate se estompează până la completa dispariție.
„O carte care te obligă s-o citești pe nerăsuflate și care oferă cea mai bogată experiență ficțională a anului 2019.“ — The Sunday Times
Colson Whitehead surprinde în Băieții de la Nickel ce înseamnă să trăiești după „Legile Jim Crow“ (denumire sub care sunt cunoscute legile în vigoare între anii 1876 și 1964 în Statele Unite, cu un puternic caracter rasist, îndreptate mai ales împotriva afro-americanilor) în sudul Americii în 1962. Protagoniștii romanului sunt doi adolescenți: Elwood, un băiat studios, abandonat de părinți și crescut de bunica maternă, ajuns în instituția de reeducare printr-un nefericit joc al întâmplării, este adeptul politicii antisegregaționiste promovate de reverendul Martin Luther King, iar Turner, protectorul și confidentul său, este un orfan înzestrat cu instinct de conservare; oportunismul și adaptabilitatea îl feresc de necazurile ce se abat constant asupra confraților săi. Prietenia celor doi băieți și mizeriile sistemului penitenciar (cu teribilul său cimitir secret) se întrețes într-o poveste captivantă, a cărei acțiune ne poartă din Florida anilor 1962–1963 în New Yorkul anilor '60, '70 și '80 ai secolului trecut, până spre zilele noastre, regalându-ne cu un final neașteptat.
  •  
Colson Whitehead
Fotografia autorului © Chris Close
Prin Băieții de la Nickel, Colson Whitehead și-a consolidat poziția de lider al generației de romancieri americani lansați la cumpăna dintre milenii. S-a născut la 6 noiembrie 1969 în New York. După absolvirea studiilor la Harvard University în 1991, a lucrat la revista Village Voice, perioadă în care a început să-și scrie primele romane. În timp, a predat la Princeton University, New York University, Columbia University, Brooklyn College, Hunter College, Wesleyan University și a fost scriitor în rezidență la Vassar College, University of Richmond și University of Wyoming. Din 2015 deține o rubrică despre limbă în New York Times Magazine. Este autorul a șase romane și a două volume de nonficțiune. Romanul său de debut, din 1999, Intuiționista (The Intuitionist; Humanitas Fiction, 2019), a câștigat Quality Paperback Book Club New Voices Award și a fost finalist la PEN/Hemingway Award. John Henry Days, din 2001, a primit Young Lions Fiction Award, fiind finalist la National Book Critics Circle Award, L.A. Times Fiction Award și Pulitzer Prize. După volumul de eseuri The Colossus of New York din 2003, au urmat romanele: Apex Hides the Hurt în 2006, Sag Harbor în 2009, care a fost finalist la PEN/ Faulkner Award, și Zone One în 2011. Volumul de nonficțiune The Noble Hustle: Poker, Beef Jerky & Death a apărut în 2014. Romanul Ruta subterană (The Underground Railroad, 2016; Humanitas Fiction, 2017), tradus în peste 40 de țări, a acumulat un număr impresionant de premii și distincții, printre care cele mai importante două premii literare ale Americii — National Book Award 2016 și Pulitzer Prize 2017 —, precum și Andrew Carnegie Medal for Excellence 2017, la care se adaugă, tot în 2017, prestigiosul premiu britanic Arthur C. Clarke. În 2019 a publicat romanul Băieții de la Nickel (The Nickel Boys), câștigător al Pulitzer Prize 2020 și Orwell Prize 2020 și nominalizat la National Book Award. Eseurile și proza lui Colson Whitehead au apărut în New York TimesNew YorkerNew York MagazineHarper’s și Granta. În septembrie 2020, Whitehead devine cel mai tânăr scriitor căruia i se decernează Library of Congress Prize for American Fiction.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Loggia cu filme - Frumoasa nebunie a iubirilor de-odinioară

  Lady L , coproducție 1965 Regie: Sir Peter Ustinov Distribuție: Sophia Loren, Paul Newman, Sir David Niven, Philippe Noiret   Perioada ante- și post-belică m-a fascinat încă din fragedă pruncie. Îi mulțumesc pentru această iubire de frumos și de altădată dragii mele bunici materne, Ileana Cârstea, care încă de la vârste foarte mici mi-a povestit cu un talent de povestitor hâtru aparte nenumărate pățanii prin care a trecut în copilărie și tinerețe, precum și istorioare legate de părinții și bunicii ei. Toate aceste narațiuni fermecătoare le port cu mine în suflet mereu și mă întorc la ele de fiecare dată când vreau să rememorez frânturi din vremurile de odinioară, când lumea era mai relaxată, mai voioasă, poate chiar mai fericită. Sigur că adeseori, în poveștile reale ale bunicii se strecurau picanterii, vorbe și întâmplări deocheate, dar care ar fi farmecul lor fără aceste condimente atât de necesare? Nu, nu e vorba de vulgaritate ieftină, ba chiar gratuită. Dimpotri...

Când războiul întâlnește entertainment-ul

  39 de trepte , de John Buchan Editura Crime Scene Press, București, 2018 Traducere: Raluca Ștefan Cele două războaie mondiale formează subiectul multor volume, fie de dragoste, filosofice, polițiste, de război în sine sau de spionaj. Acest gen din urmă a făcut furori încă de la apariția sa, căci combină descrierile teribile de pe front cu misterul ce înconjoară o asemenea temă, rezultând în multe realizări literare de valoare, care au reușit să îmbine de minune entertainment -ul de calitate cu beletristica. Și nu puțini au fost cei care au parcurs romanele din acest gen. Ceea ce poate că nu multă lume știe este că spionajul a devenit parte a subiectelor din cărți nu cu foarte mult timp în urmă, iar unul dintre autorii deschizători de drum într-ale acestui domeniu a fost John Buchan, cel care cu umorul fin britanic și cu spiritul ascuțit a dat posterității un micuț, dar plin de avânt și entuziasm volum – 39 de trepte . Coperta din spate a editării de la Crime Scene Press cit...

Richard Wagner – Opera și specificul muzicii (II)

Continuând pe firul istoric al operei universale, Wagner subliniază faptul că aceasta nu este o creaţie populară prin faptul că ea nu s-a născut din manifestări de acest gen – din spectacolele medievale, în speţă – tipul de teatru unde cuvântul şi muzica creeau o unitate naturală şi normală. Opera a apărut, aşa cum s-a mai menţionat, la Curţile nobililor şi, în special, la cele italiene; Italia fiind, aşa cum scrie compozitorul, „singura ţară importantă din cultura europeană unde teatrul nu a dobândit nicio semnificaţie reprezentativă” [1] . Bineînţeles, teatrul neavând o pondere atât de mare în zona italiană, poporul fiind, de asemenea, unul cu mari aplecări spre muzică, cuvântul rostit, textul din operele de început trece pe un plan secundar, importantă fiind muzica – o muzică, însă, fără mare profunzime, folosită doar pentru distracţia, plăcerea şi amuzamentul auditoriului nobil. Din păcate, observă Wagner, de-a lungul timpului, acest procedeu nu s-a schimbat aproape deloc, compozit...