Treceți la conținutul principal

LEONTINA VĂDUVA ȘI MARILE SCENE ALE LUMII Operă ilustrată după un libret de Florian Doru Crihană



Cu ocazia aniversării îndrăgitei soprane Leontina Văduva, în perioada 18 decembrie 2020 – 10 ianuarie 2021, în foyerul Muzeului Municipiului București – Palatul Suțu (Bd. I.C. Brătianu nr. 2), Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură, Muzeul Municipiului București și Muzeul Național „George Enescu” – cu patronajul Ministerului Culturii, Ambasadei Republicii Argentina în România, Ambasadei Republicii Austria în România, Forumului Cultural Austriac din București, Ambasadei Regatului Spaniei în România și Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii în România și în parteneriat cu Galeria Tiny Griffon din Nuremberg, Floria și Wagner Arte Frumoase și Povești – prezintă expoziția Leontina Văduva și marile scene ale lumii, o expoziție realizată special pentru această ocazie de artistul Florian Doru Crihană.

Inaugurarea expoziției va avea loc vineri, 18 decembrie 2020, ora 18:00, în format online atât pe pagina de Facebook a asociației: https://www.facebook.com/asociatia.muzicaartacultura/ și pe canalul de YouTube: https://www.youtube.com/channel/UCfZiDeR9wXzrZLOWPFnl9YA, cât și pe pagina de Facebook a Muzeului Municipiului București: https://www.facebook.com/MuzeulMunicipiuluiBucuresti.

O expoziție-eveniment, dedicată sopranei Leontina Văduva la aniversare, se transformă, prin talentul și imaginația graficianului Florian Doru Crihană, într-o experiență multidisciplinară și multisenzorială, călătorie nostalgică în capitalele muzicale ale lumii și prilej pentru iubitorii de artă să descopere/redescopere cariera strălucitoare în operă, personalitatea artistică, rolurile preferate ale unei mari artiste lirice, originare din România. Succesele Leontinei Văduva la Paris, la Metropolitan Opera New York, Royal Opera House - Covent Garden, la Scala din Milano, Gran Teatre del Liceu din Barcelona, Teatro Colon Buenos Aires, Staatsoper din Viena sau La Fenice din Veneția sunt reinterpretate vizual de Crihană, de cele mai multe ori în lucrări-pandant, care omagiază pe de o parte rolurile reprezentative – Mimi, Manon, Leila, Mireille, Carmen, Antonia, Gilda, Norina, Susanna, Blanche, Violetta, și pe de altă parte celebrele clădiri și orașele-gazdă ale celor mai bune companii de operă din lume, pe scena cărora Văduva a urcat, cu remarcabil succes, de numeroase ori.”

Cristina Simion – Curator și galerist

Tiny Griffon Gallery, Nuremberg, Germania

 

***



Despre artiști:

LEONTINA VĂDUVA: după studii la Conservatorul din București, sub îndrumarea profesoarei Arta Florescu, soprana Leontina Văduva a debutat pe plan internațional în 1986 la Teatrul Capitole din Toulouse în Manon de Jules Massenet. Rolul, devenit una dintre cele mai dragi cărți de vizită, a purtat-o spre debutul londonez de la Royal Opera House Covent Garden, etapă care i-a adus prestigiosul premiu Lawrence Olivier (1988). Stabilită în Franța, țară care a adoptat-o de la bun început, și care i-a acordat în 1999 titlul de Chevalier des Arts et des Lettres, iar câțiva ani mai târziu cel de Officier des Arts et des Lettres, Leontina Văduva a devenit rapid una dintre cele mai bune ambasadoare ale repertoriului francez interpretând magistral rolurile Micaëla, Antonia, Julieta și Mireille pe cele mai importante scene ale lumii. Rolul debuturilor în Statele Unite ale Americii (San Francisco, 1996, Metropolitan Opera, New York, 2000) a fost Mimi din Boema lui Puccini. Printre dirijorii cu care a colaborat de-a lungul timpului se numără James Conlon, Sir Colin Davis, Alain Lombard, Sir Charles Mackerras, Zubin Mehta, Riccardo Muti, Kent Nagano, Antonio Pappano, Michel Plasson și Carlo Rizzi.

Discografia artistei include Carmen (1991) – dirijor Zubin Mehta, Rigoletto (1993) – dirijor de Carlo Rizzi, Povestirile lui Hoffmann (1996) – dirijor Kent Nagano, Boema (1996) – dirijor Antonio Papanno și recitalul Opera Arias (1997) – dirijor Plácido Domingo.

Un capitol special în videografia artistei îl reprezintă DVD-ul cu Romeo și Julieta, înregistrat în 1994 la Royal Opera House Covent Garden din Londra, sub conducerea muzicală a lui Sir Charles Mackerras şi în regia lui Nicolas Jöel, devenit referința absolută pentru celebra operă a lui Gounod. De asemenea, mult mai târziu, Leontina Văduva lansează DVD-ul Chanter, ma raison d’être (2001) un film realizat de Fabrice Maze ce prezintă cariera artistei în perioada 1990-2001.

Deosebitele sale calități artistice i-au adus numeroase distincții, printre care Medalia orașului Toulouse, premiul Royal Philarmonic Society of Music – Londra și Ordinul Meritul Cultural in grad de Mare Ofițer oferit de Președintele României.

În ultimii ani soprana Leontina Văduva a fost prezentă pe scena Ateneului Român și a Sălii Radio din București în cadrul evenimentelor organizate de Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură: Recitalul omagial Verdi–Wagner: Corespondențe (2013), Gala Aniversară “Viorica Cortez și Prietenii” (2014), Recitalul omagial “Enescu 60” (2015), Recitalul caritabil “Suflet în Culori”; Concertul aniversar “Ave: Leontina Văduva 30 de ani în muzică” în cadrul celei de-a II-a ediții a Vibrate! Festival; o ediție specială a întâlnirilor muzicale Opera FANtastica. Luminița Arvunescu în dialog cu Leontina Văduva, expoziția de costume LEONTINA VĂDUVA ON STAGE și Gala Aniversară LEONTINA VĂDUVA 30 (2016). În 2014 Leontina Văduva a lansat CD-ul Verdi–Wagner: Corespondențe, în 2015 a lansat calendarul aniversar 2016 Leontina Văduva 30, iar în 2016 i-a fost conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte George Enescu din Iași.         

În prezent Leontina Văduva susține masterclass-uri pentru tânăra generație și predă la Conservatorul Claude Debussy din Paris și la HEMU – Haute Ecole de Musique din Lausanne. De asemenea, în ultimii ani, soprana Leontina Văduva, alături de pianista Alina Pavalache și regizoarea Anda Tăbăcaru Hogea, a susținut o serie de masterclass-uri la Tescani la Secţia „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu - George Enescu” a Muzeului Național George Enescu din București.

 

 

FLORIAN DORU CRIHANĂ s-a născut pe 7 aprilie 1958 la Galați, într-o familie de intelectuali, mama, Dorina Crihană – funcționară, iar tatăl, Vasile Crihană – militar cu grad de colonel la pompieri. A absolvit Școala generală nr. , Liceul de marină și Facultatea de Nave din Galați. Timp de 5 ani a lucrat ca inginer la Galați. Din 1991 devine artist liber, renunțând la cariera de inginer. Creația sa a avut un impact în lumea saloanelor de caricatură, în care a abordat mereu subiecte din societatea contemporană. Cele mai multe succese le-a obținut în Polonia, în Germania, în Turcia și Iran. Dieter-Burkamp – ziarist german, editor și colecționar de artă i-a influențat cariera pe 20 de ani și a publicat un album cuprinzător în Germania. Cu sprijinul lui Dieter Burkamp, Crihană a pătruns în colecții private și în muzee occidentale.

După câștigarea a 80 de premii internaționale în saloanele de grafică satirică, Crihană a decis să se retragă în atelier, pentru a aborda istoria Europei, istoria lumii. Astfel, a realizat serii despre orașele: Berna (30), Bologna (40), Brăila (40), Bruges (40), București (10), Fribourg (35), Galați (46), Istanbul (13), Lausanne (5), Legnica (40), Ljubljana (9), New York (36), Nürnberg (31), Pordenone (30), Potsdam (100), La Réole (30), Sacile (30), Strasbourg (35), Veneția (80). În același timp a mai realizat următoarele serii: 21 de Secole și Sfârșitul lumii (40), Fericirea clasei Mijlocii (30), Don Quijote de la Mancha (40), Musca (28), Satiră dezbrăcată (30), Experimentul Philadelphia (8), Portrete (30), Inventarul de simboluri (40), Secole ale Sturionului la Dunăre (30), Titanic (40), Turnul Eiffel (40), Leontina Văduva și marile scene ale lumii (30), Federico Caffè (8), Valoarea sărăciei (30), Bănci (30), Plicuri (30), Steampunk (16). Majoritatea au intrat în colecții private: Colecția Burkamp (600), Colecția Tudor Ionescu (30), Colecția Elena Susanu (16) și Colecția Drăgușin (250) – Comandorul de marină Lucian Drăgușin fiind un devotat susținător al creației artistului începând cu 2012 – sau de stat: Colecția Facultății de Economie din Roma (8), Colecția de artă a Muzeului Brăilei Carol I (40) și Colecția Centrului Cultural Legnica – Polonia (70).

 

Organizatori:

Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură, Muzeul Municipiului București și Muzeul Național George Enescu

Cu patronajul:

Ministerul Culturii, Ambasada Republicii Argentina în România, Ambasada Republicii Austria în România, Forumul Cultural Austriac din București, Ambasada Regatului Spaniei în România și Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii în România

Parteneri:

Floria.ro, Galeria Tiny Griffon din Nuremberg și Wagner Arte Frumoase și Povești

Parteneri Media:

TVR Internațional, Radio România Muzical, Radio România Cultural, Radio România București, Radio Trinitas, Radio Clasic, Agerpres, Revista Tango – Marea Dragoste, Revista Femeia, Ediția de Dimineață, spotmedia.ro, Modernism.ro, Ziarul Metropolis, LiterNet.ro, Opera Charm Magazine, Revista Urbea mea, IQads – Smark, Urban.ro, Bookhub, Catchy, Literomania, Agentiadearte.ro, Verbs describe us, PRwave, SensoTV, Jurnalul de Afaceri, 4arte.ro, InOras.ro, Onlinegallery.ro, Bucureștii vechi și noi, Orasulmeu, Bucharest Cultural Events, Promenada Culturală, Bună dimineața București, B365.ro, ArtOut, Republika Kritica, Revista Actualitatea Muzicală a UCMR, Calendar Evenimente, Bună ziua Iași, Autentici.info, București City News, RoEvents, Ceașca de Cultură, România Pozitivă, Jurnal de București.

 

 

Birou Presă - Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură

tel. +40 723917995; birou.presa@musicarte.ro; www.musicarte.ro;

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tandreţea magnoliilor de oţel

Robert Harling. Poate numele nu vă spune prea multe. „Steel Magnolias” („Magnolii de oţel”). Deja sună cunoscut, nu? Este titlul piesei de teatru scrisă de dramaturgul american şi adaptată de nenumărate ori pentru marele ecran, televiziune şi radio. De ce a avut un asemenea succes acest text? Nu este oare doar o poveste ca oricare alta? Poate da, poate nu... Pentru că ceea ce reuşeşte Robert Harling să facă este mai mult decât să nareze întâmplări obişnuite din viaţa unor femei din Louisiana. El vorbeşte despre cu totul altceva în piesa lui, aducând în prim-plan transformările prin care trece orice femeie, în momentul când este pusă faţă în faţă cu fapte de viaţă. Dramaturgul reuşeşte, astfel, să contureze portretele puternice ale unor femei (mame, bunici, soţii şi, cel mai important, prietene) care devin caractere general valabile în orice timp, în orice spaţiu social-cultural, şi care demonstrează că feminitatea poate să împletească puterea de oţel cu tandreţea şi delicateţea florilo

O călătorie virtuală magică

Traversăm vremuri grele. Pentru unii chiar vremuri cumplite ori tragice. Lumea este speriată, panicată, izolată, lipsită aparent de iubire şi de apropierea fizică (ce pentru unii contează atât de mult). Ne este teamă să ne atingem, să ne îmbrăţişăm. Şi totuşi, nu trebuie să uităm că suntem oameni, cu o conştiinţă, cu un suflet, cu inimi calde ce bat în fiecare piept. Să nu uităm că dragostea şi solidaritatea sunt cele două aspecte care ne pot salva atât psihic cât şi fizic din cele mai grele încercări şi care ne pot duce mai departe spre un tărâm magic, unde suntem cu adevărat ocrotiţi de toate relele. Unul din mijloacele prin care ne putem face spiritul să continue să trăiască şi să primească hrană este arta. Arta, atât de hulită şi lăudată, în acelaşi timp. Arta, care te ridică, care îţi pune oglinda propriului suflet în faţă, care îţi adresează întrebări mai mult sau mai puţin retorice. Momentele acestea care ne supun răbdarea şi empatia la teste extreme, pot fi trecute mai uş

De-a râsu’-plânsu’

Teatrul Naţional din Bucureşti se mândreşte a fi prima scenă a ţării. Şi, cu cele mai recente premiere ale sale umplând sălile până la refuz, se dovedeşte că este adevărat. De ce? Pentru că repertoriul său cuprinde atât texte consacrate din marea literatură dramatică universală şi românească, dar şi piese noi, ale autorilor contemporani (români şi străini). În plus, numele regizorilor şi al actorilor ce performează pe scena naţionalului bucureştean reprezintă, la rândul lor, garanţii ale calităţii şi, astfel, al succesului. Un asemenea caz îl constituie şi „Noii infractori”, una din recentele premiere desfăşurate pe scena Sălii Mari a teatrului. Textul, semnat de Edna Mazya (unul din cei mai cunoscuţi, apreciaţi şi jucaţi dramaturgi israelieni din lume), este una din cele mai acide satire sociale actuale. Deşi este prezentată ca fiind o comedie şi deşi publicul râde în hohote în anumite momente-cheie, substratul psiho-social este cu mult mai adânc şi mai însemnat şi rep