Treceți la conținutul principal

Bulandra a ajuns online în peste un million de locuinţe de români !


Mai precis 1.123.273 de locuinţe de români în care s-au putut vedea spectacole marca “Bulandra” în perioada 22 martie – 23 aprilie.

Teatrul Bulandra și-a făcut o datorie de credință din a readuce în atenția publicului spectacole importante din repertoriul său și pe artiștii care au contribuit la scrierea istoriei sale.
După spectacolele Shakespeare, săptămâna 27 Aprilie – 3 Mai este dedicată cunoscutei regizoare Cătălina Buzoianu și spectacolelor sale montate la Teatrul Bulandra. Cu această ocazie, vor fi postate fotografii, cronici, gânduri ale regizoarei sau ale celor cu care, aşa cum îi plăcea să spună “a făcut echipă”.

Așa cum i-a obișnuit pe spectatorii săi de pretutindeni, Teatrul Municipal Lucia Sturdza Bulandra va continua difuzarea spectacolelor online, pe pagina oficială de facebook și pe site-urile www.bulandra.ro, www.smartradio.ro. De data aceasta sunt programate trei producții astfel: miercuri, 29 aprilie, ora 19.00 – Patul lui Procust de Camil Petrescu (1995), vineri, 1 mai, ora 19.00 – Petru de Vlad Zografi (1998) și duminică, 3 mai, ora 19.00  – Turandot de Carlo Gozzi (2000).

Cătălina Buzoianu a debutat la Teatrul „Bulandra” în anul 1975, cu spectacolul Hedda Gabler de Ibsen. Este anul în care a pus în scenă și Interviu de Ecaterina Oproiu, o producție care a rămas în istoria spectacologiei românești datorită adaptării inspirate a textului și a interpretărilor de excepție, din distribuție făcându-se remarcate actrițe precum: Gina Patrichi, Mariana Mihuț, Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu-Matei. Regizoarea Cătălina Buzoianu revine la Teatrul „Bulandra” după anul 1985 și aici va rămâne până în anul 2006, când iese la pensie. 

De-a lungul anilor, Cătălina Buzoianu s-a impus prin spiritul inovator, prin pasiune și prin capacitatea de a forma echipe și, mai ales, de a fermeca oamenii. A montat texte diverse de la autori contemporani și dramatizări ale scrierilor acestora (O dimineață pierdută de Gabriela Adameșteanu) până la dramaturgi la care a redevenit de mai multe ori precum Pirandello și Strindberg.

Știința de a aduce actorii împreună, perseverența în dorința de a descoperi lucruri sunt câteva dintre darurile cu care a fost înzestrată Cătălina Buzoianu. A închegat echipe atât la venirea, în 1975, în Teatrul Bulandra cât și mai târziu când a montat spectacole celebre precum Patul lui Procust, după Camil Petrescu (1995), Copilul îngropat de Sam Shepard (1996), Petru de Vlad Zografi (1998) sau celebrul spectacol itinerant Odiseea 2001 (2001).

Cătălina Buzoianu este ea însăși un miraj, de aceea este important s-o păstrăm vie în memorie prin intermediul celor cincisprezece povești pe care le-a spus spectatorilor pe cele două scene ale Teatrului Bulandra.

Vă așteptăm la Teatrul Bulandra online!
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tandreţea magnoliilor de oţel

Robert Harling. Poate numele nu vă spune prea multe. „Steel Magnolias” („Magnolii de oţel”). Deja sună cunoscut, nu? Este titlul piesei de teatru scrisă de dramaturgul american şi adaptată de nenumărate ori pentru marele ecran, televiziune şi radio. De ce a avut un asemenea succes acest text? Nu este oare doar o poveste ca oricare alta? Poate da, poate nu... Pentru că ceea ce reuşeşte Robert Harling să facă este mai mult decât să nareze întâmplări obişnuite din viaţa unor femei din Louisiana. El vorbeşte despre cu totul altceva în piesa lui, aducând în prim-plan transformările prin care trece orice femeie, în momentul când este pusă faţă în faţă cu fapte de viaţă. Dramaturgul reuşeşte, astfel, să contureze portretele puternice ale unor femei (mame, bunici, soţii şi, cel mai important, prietene) care devin caractere general valabile în orice timp, în orice spaţiu social-cultural, şi care demonstrează că feminitatea poate să împletească puterea de oţel cu tandreţea şi delicateţea florilo
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

O călătorie virtuală magică

Traversăm vremuri grele. Pentru unii chiar vremuri cumplite ori tragice. Lumea este speriată, panicată, izolată, lipsită aparent de iubire şi de apropierea fizică (ce pentru unii contează atât de mult). Ne este teamă să ne atingem, să ne îmbrăţişăm. Şi totuşi, nu trebuie să uităm că suntem oameni, cu o conştiinţă, cu un suflet, cu inimi calde ce bat în fiecare piept. Să nu uităm că dragostea şi solidaritatea sunt cele două aspecte care ne pot salva atât psihic cât şi fizic din cele mai grele încercări şi care ne pot duce mai departe spre un tărâm magic, unde suntem cu adevărat ocrotiţi de toate relele. Unul din mijloacele prin care ne putem face spiritul să continue să trăiască şi să primească hrană este arta. Arta, atât de hulită şi lăudată, în acelaşi timp. Arta, care te ridică, care îţi pune oglinda propriului suflet în faţă, care îţi adresează întrebări mai mult sau mai puţin retorice. Momentele acestea care ne supun răbdarea şi empatia la teste extreme, pot fi trecute mai uş
Un comentariu
Citiți mai multe

De-a râsu’-plânsu’

Teatrul Naţional din Bucureşti se mândreşte a fi prima scenă a ţării. Şi, cu cele mai recente premiere ale sale umplând sălile până la refuz, se dovedeşte că este adevărat. De ce? Pentru că repertoriul său cuprinde atât texte consacrate din marea literatură dramatică universală şi românească, dar şi piese noi, ale autorilor contemporani (români şi străini). În plus, numele regizorilor şi al actorilor ce performează pe scena naţionalului bucureştean reprezintă, la rândul lor, garanţii ale calităţii şi, astfel, al succesului. Un asemenea caz îl constituie şi „Noii infractori”, una din recentele premiere desfăşurate pe scena Sălii Mari a teatrului. Textul, semnat de Edna Mazya (unul din cei mai cunoscuţi, apreciaţi şi jucaţi dramaturgi israelieni din lume), este una din cele mai acide satire sociale actuale. Deşi este prezentată ca fiind o comedie şi deşi publicul râde în hohote în anumite momente-cheie, substratul psiho-social este cu mult mai adânc şi mai însemnat şi rep
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe