Treceți la conținutul principal

Săptămâna Clody Bertola online la Teatrul „Bulandra”!

Așa cum i-a obișnuit pe spectatorii săi de pretutindeni, care au ajuns la aproape două milioane, pentru că își iubește actorii și își respectă înaintașii, Teatrul Municipal „Lucia Sturdza Bulandra” continuă seria săptămânilor dedicate doamnelor scenei românești, personalități care i-au marcat istoria și au scris o filă importantă în spectacologia națională. După zilele dedicate creațiilor Marianei Mihuț și Ginei Patrichi, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” dedică săptămâna 15-21 iunie 2020 actriței Clody Bertola. Astfel, în perioada menționată se vor posta pe pagina oficială de facebook fotografii și cronici ale spectacolelor în care a jucat Clody Bertola, actriță a Teatrului „Bulandra” în perioada 1949-1980.

 

Teatrul Municipal „Lucia Sturdza Bulandra” continuă difuzarea spectacolelor online, pe pagina oficială de facebook și pe site-urile www.bulandra.ro, www.smartradio.ro, și transmite, vineri, 19 iunie, ora 19:00, spectacolul „Gin Rummy” de Donald Coburn, regia Liviu Ciulei, una dintre producțiile de succes în care a jucat Clody Bertola obținută prin bunăvoința Societății Române de Televiziune.

 

Supranumită „Prinţesa inefabilului“ și având o eleganță și o prestanță cu totul speciale, Clody Bertola a marcat aproape un secol de teatru în România. De viața sa artistică este strâns legată și istoria Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”, unde a debutat în anul 1949 cu rolul Nina din „Pescărușul” de A.P. Cehov, în regia cunoscutei și apreciatei Marietta Sadova. De altfel, va juca în trei spectacole puse în scenă de Marietta Sadova, respectiv „Pescărușul” de A.P. Cehov (1949), „Cei din urmă” de Maxim Gorki (1950) și „Livada cu vișini” de A. P. Cehov (1958).

Despre vocea actriței Clody Bertola, regizorul care i-a marcat viața și cariera, Liviu Ciulei, spunea: „pe scenă vocea ei suna ca sfâşierea înceată a unei bucăţi de mătase veche.” Tot el este cel care a învățat-o să-și privească partenerii direct în ochi și „să exprime ferm și cinstit ceea ce are de gând să facă.” O ajuta astfel să reunuțe la modul clasic de joc și să se formeze într-o direcție modernă și mult mai directă.

Pentru a readuce în atenția spectatorilor săi vocea și jocul inegalabil pentru care Clody Bertola s-a făcut remarcată, Teatrul „Bulandra” difuzează vineri, 19 iunie, ora 19:00, pe pagina oficială de facebook și pe site-urile www.bulandra.ro, www.smartradio.ro, spectacolul „Gin Rummy” de Donald Coburn, pus în scenă de Liviu Ciulei în 1980, în premieră pentru România, avându-i drept protagoniști pe Clody Bertola şi Petre Gheorghiu, aflați în deplină maturitate artistică la acea vreme.

 

Clody Bertola rămâne în memoria celor care au avut șansa de a o vedea pe scenă drept o actriță cu totul specială, una dintre cele mai frumoase femei ale Belle Epoque din România, dar și cea care de-a lungul prestigioasei sale cariere a interpretat roluri de neuitat. Printre altele, a fost Rosalinda din „Cum vă place” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei (1961), Elisabeta din „Elisabeta I” de Paul Foster, regia Liviu Ciulei (1974), Ranevskaia din „Livada cu vișini” de A. P. Cehov, regia Lucian Pintilie (1967), Fonsia Dorsay din „Gin Rummy” de Donald Coburn, regia Liviu Ciulei (1980) – ultimul rol interpretat pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”.

Vă așteptăm la Teatrul „Bulandra” online!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Loggia cu filme - Frumoasa nebunie a iubirilor de-odinioară

  Lady L , coproducție 1965 Regie: Sir Peter Ustinov Distribuție: Sophia Loren, Paul Newman, Sir David Niven, Philippe Noiret   Perioada ante- și post-belică m-a fascinat încă din fragedă pruncie. Îi mulțumesc pentru această iubire de frumos și de altădată dragii mele bunici materne, Ileana Cârstea, care încă de la vârste foarte mici mi-a povestit cu un talent de povestitor hâtru aparte nenumărate pățanii prin care a trecut în copilărie și tinerețe, precum și istorioare legate de părinții și bunicii ei. Toate aceste narațiuni fermecătoare le port cu mine în suflet mereu și mă întorc la ele de fiecare dată când vreau să rememorez frânturi din vremurile de odinioară, când lumea era mai relaxată, mai voioasă, poate chiar mai fericită. Sigur că adeseori, în poveștile reale ale bunicii se strecurau picanterii, vorbe și întâmplări deocheate, dar care ar fi farmecul lor fără aceste condimente atât de necesare? Nu, nu e vorba de vulgaritate ieftină, ba chiar gratuită. Dimpotri...

Când războiul întâlnește entertainment-ul

  39 de trepte , de John Buchan Editura Crime Scene Press, București, 2018 Traducere: Raluca Ștefan Cele două războaie mondiale formează subiectul multor volume, fie de dragoste, filosofice, polițiste, de război în sine sau de spionaj. Acest gen din urmă a făcut furori încă de la apariția sa, căci combină descrierile teribile de pe front cu misterul ce înconjoară o asemenea temă, rezultând în multe realizări literare de valoare, care au reușit să îmbine de minune entertainment -ul de calitate cu beletristica. Și nu puțini au fost cei care au parcurs romanele din acest gen. Ceea ce poate că nu multă lume știe este că spionajul a devenit parte a subiectelor din cărți nu cu foarte mult timp în urmă, iar unul dintre autorii deschizători de drum într-ale acestui domeniu a fost John Buchan, cel care cu umorul fin britanic și cu spiritul ascuțit a dat posterității un micuț, dar plin de avânt și entuziasm volum – 39 de trepte . Coperta din spate a editării de la Crime Scene Press cit...

Richard Wagner – Opera și specificul muzicii (II)

Continuând pe firul istoric al operei universale, Wagner subliniază faptul că aceasta nu este o creaţie populară prin faptul că ea nu s-a născut din manifestări de acest gen – din spectacolele medievale, în speţă – tipul de teatru unde cuvântul şi muzica creeau o unitate naturală şi normală. Opera a apărut, aşa cum s-a mai menţionat, la Curţile nobililor şi, în special, la cele italiene; Italia fiind, aşa cum scrie compozitorul, „singura ţară importantă din cultura europeană unde teatrul nu a dobândit nicio semnificaţie reprezentativă” [1] . Bineînţeles, teatrul neavând o pondere atât de mare în zona italiană, poporul fiind, de asemenea, unul cu mari aplecări spre muzică, cuvântul rostit, textul din operele de început trece pe un plan secundar, importantă fiind muzica – o muzică, însă, fără mare profunzime, folosită doar pentru distracţia, plăcerea şi amuzamentul auditoriului nobil. Din păcate, observă Wagner, de-a lungul timpului, acest procedeu nu s-a schimbat aproape deloc, compozit...