Treceți la conținutul principal

Documentarul Lumea în Armonie, Festivalul Internațional George Enescu 2019 - lansat în România pe site-ul oficial al Festivalului, joi, 19 noiembrie 2020


Documentarul Lumea în armonie, despre Festivalul Internațional George Enescu din 2019, realizat de Paradigma Film, se lansează în România astăzi, 19 noiembrie, pe site-ul oficial și contul de Youtube ale Festivalului. Filmul, care a avut premiera internațională pe 19 octombrie 2020, la Medici TV - cel mai important canal de muzică clasică din lume, poate fi urmărit gratuit, cu subtitrare în limba română sau engleză, pe www.festivalenescu.ro, sau accesând link-urile https://youtu.be/tGFX50MOtRU (RO) sau https://youtu.be/pevwyhk-oSw (EN).

 

Lumea în armonie ne poartă în culisele Festivalului Internațional George Enescu din 2019, unul dintre cele mai importante festivaluri de muzică clasică din lume în prezent, care a atras constant la București, încă de la prima sa ediție în 1958, cele mai mari nume ale muzicii clasice internaționale. Ediția din 2019, a XXIV-a, a fost cea mai extinsă de până acum - prezentând 84 de concerte și 2.500 de artiști de talie mondială din peste 50 de țări, pe durata a 23 de zile - și prima care s-a desfășurat la nivel internațional în orașe în afară de București, cum sunt Berlin, Florența, Liège, Toronto și Montreal.


Documentarul surprinde nu numai desfășurarea amplă și atmosfera Festivalului, dar și reflecțiile unora dintre cei mai mari artiști ai lumii, ca Joyce DiDonato, Mitsuko Uchida, Evgeny Kissin, Vladimir Jurowski, Vasily Petrenko, Fabio Luisi, Elisabeth Leonskaja, Yuja Wang pe marginea ideii că - într-o lume din care acordul pare să fi dispărut - Festivalul George Enescu poate reuși să restabilească, măcar pentru un timp, ceva din armonia pierdută a lumii, prin forța vindecătoare a muzicii.

În viziunea acestor mari artiști prezenți la ediția din 2019, Festivalul Enescu reprezintă o sărbătoare a modului în care moștenirea culturală a lui Enescu ne leagă profund de umanitatea noastră, făcându-ne mai buni ca oameni și ca societate, și o inspirație  minunat evocată de Vladimir Jurowski: “Umanismul lui Enescu și atitudinea sa umanitară, nu doar ca muzician, ci și ca om, ca cetățean al lumii - cetățean al țării sale și totodată cetățean al lumii - ne ajută astăzi să găsim speranță în această lume austeră și întunecată în care trăim.”

Prezentând desfășurarea unui mare Festival de muzică clasică în ultimul an în care o ediție de asemenea anvergură și comuniune a mai fost posibilă, având în vedere timpurile dificile pe care le trăim, documentarul conferă imaginilor sale o încărcătura emoțională sporită la momentul vizionării, dată de realizarea, în retrospectivă, a unicității și irepetabilității lor.

Documentarul poate fi urmărit în continuare și pe platforma online Medici TV, unde poate fi vizionat gratuit accesând acest link, cu crearea unui cont de utilizator pentru care sunt necesare o adresă de email și o parolă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tandreţea magnoliilor de oţel

Robert Harling. Poate numele nu vă spune prea multe. „Steel Magnolias” („Magnolii de oţel”). Deja sună cunoscut, nu? Este titlul piesei de teatru scrisă de dramaturgul american şi adaptată de nenumărate ori pentru marele ecran, televiziune şi radio. De ce a avut un asemenea succes acest text? Nu este oare doar o poveste ca oricare alta? Poate da, poate nu... Pentru că ceea ce reuşeşte Robert Harling să facă este mai mult decât să nareze întâmplări obişnuite din viaţa unor femei din Louisiana. El vorbeşte despre cu totul altceva în piesa lui, aducând în prim-plan transformările prin care trece orice femeie, în momentul când este pusă faţă în faţă cu fapte de viaţă. Dramaturgul reuşeşte, astfel, să contureze portretele puternice ale unor femei (mame, bunici, soţii şi, cel mai important, prietene) care devin caractere general valabile în orice timp, în orice spaţiu social-cultural, şi care demonstrează că feminitatea poate să împletească puterea de oţel cu tandreţea şi delicateţea florilo

O călătorie virtuală magică

Traversăm vremuri grele. Pentru unii chiar vremuri cumplite ori tragice. Lumea este speriată, panicată, izolată, lipsită aparent de iubire şi de apropierea fizică (ce pentru unii contează atât de mult). Ne este teamă să ne atingem, să ne îmbrăţişăm. Şi totuşi, nu trebuie să uităm că suntem oameni, cu o conştiinţă, cu un suflet, cu inimi calde ce bat în fiecare piept. Să nu uităm că dragostea şi solidaritatea sunt cele două aspecte care ne pot salva atât psihic cât şi fizic din cele mai grele încercări şi care ne pot duce mai departe spre un tărâm magic, unde suntem cu adevărat ocrotiţi de toate relele. Unul din mijloacele prin care ne putem face spiritul să continue să trăiască şi să primească hrană este arta. Arta, atât de hulită şi lăudată, în acelaşi timp. Arta, care te ridică, care îţi pune oglinda propriului suflet în faţă, care îţi adresează întrebări mai mult sau mai puţin retorice. Momentele acestea care ne supun răbdarea şi empatia la teste extreme, pot fi trecute mai uş

De-a râsu’-plânsu’

Teatrul Naţional din Bucureşti se mândreşte a fi prima scenă a ţării. Şi, cu cele mai recente premiere ale sale umplând sălile până la refuz, se dovedeşte că este adevărat. De ce? Pentru că repertoriul său cuprinde atât texte consacrate din marea literatură dramatică universală şi românească, dar şi piese noi, ale autorilor contemporani (români şi străini). În plus, numele regizorilor şi al actorilor ce performează pe scena naţionalului bucureştean reprezintă, la rândul lor, garanţii ale calităţii şi, astfel, al succesului. Un asemenea caz îl constituie şi „Noii infractori”, una din recentele premiere desfăşurate pe scena Sălii Mari a teatrului. Textul, semnat de Edna Mazya (unul din cei mai cunoscuţi, apreciaţi şi jucaţi dramaturgi israelieni din lume), este una din cele mai acide satire sociale actuale. Deşi este prezentată ca fiind o comedie şi deşi publicul râde în hohote în anumite momente-cheie, substratul psiho-social este cu mult mai adânc şi mai însemnat şi rep