Treceți la conținutul principal

Lansarea volumului Ce vrem noi, femeile? de Isabel Allende

În premieră internațională, alături de ediția în limba spaniolă, ediția în limba română a noului volum de memorii al îndrăgitei scriitoare Isabel Allende, Ce vrem noi, femeile? Despre dragostea nerăbdătoare, viaţa lungă şi ursitoarele bune, a apărut de curând la Editura Humanitas Fiction.

  •  
Urmăriți lansarea live, pe Facebook, duminică, 22 noiembrie, de la ora 17.00. Participă: Mihaela Miroiu, Andreea Esca și Denisa Comănescu.

Înregistrarea evenimentului va fi disponibilă ulterior pe canalul YouTube Humanitas.
  •  
 Ce vrem noi, femeile?
 
Isabel Allende plonjează în adâncurile memoriei și ne oferă o carte emoționantă, îmbibată de umorul său caracteristic, despre relația cu feminismul și condiția de femeie, o pledoarie pentru viața care trebuie trăită, simțită și savurată cu deplină intensitate.
  •  
Mesaj pentru cititorii români
Urmărește mesajul lui Isabel Allende pentru cititorii români
  •  
Volumul Ce vrem noi, femeile? de Isabel Allende este recomandat de AListMagazine by Andreea Esca și de Digi FM.
  •  
„Isabel Allende, acest izvor nesecat de joie de vivre, ne-a scris încă o carte dezarmant de frumoasă și de sinceră, numită Ce vrem noi, femeile? Despre dragostea nerăbdătoare, viața lungă și ursitoarele bune. Fiindcă așa este ea, Isabel cea care se scrie, Isabel cea care ne scrie.
Isabel, cea care însetează după libertate, dar nu doar pentru sine, ci pentru toate femeile acestei lumi. Căci dependența și docilitatea împuținează, țin femeile în chingile limitării forței minții, sensibilității și creativității, a putinței lor de a exista autentic în lume. Le țin temătoare, undeva la marginea istoriei. Însă dacă își rup împreună chingile dependenței, «ele vor schimba natura puterii, în loc ca puterea să schimbe natura lor».
Isabel, cea care alină și dă speranță, știe cât de crunt de departe de libertate sunt cele și cei care trăiesc traume greu de imaginat. Și atunci împarte roadele marelui ei succes cu fetițe din India, cu femei din Nepal, cu refugiații din dictaturi și războaie. Isabel, cea care iubește, crede că dragostea, la 78 de ani, nu este cu nimic altfel decât cea de la 18 ani. Numai că acum se află sub imperiul urgenței. Nu mai e timp de pierdut. Căci, până la urmă, nici măcar noi, femeile, nu suntem niciodată atât de bătrâne, încât să nu întinerim.
Isabel, cea care spune în fiecare dimineață Da! zilei care vine, soarbe zorile cu nesaț, privind cu bucurie în urmă: «Sunt liberă. Nu am de dovedit nimic nimănui». Dar o face asumându-și până la capăt cele două surse care îi hrănesc ființa: scrisul și sentimentele.“ — MIHAELA MIROIU
  •  
ISABEL ALLENDE: 25 de cărți publicate, traduceri în peste 40 de limbi; peste 74 de milioane de exemplare vândute; 15 doctorate onorifice; peste 60 de premii în peste 15 țări; 3 filme de succes și un serial realizate după romanele sale. În 2018 a primit, în cadrul National Book Awards, Medal for Distinguished Contribution to American Letters, fiind prima personalitate scriitoricească de limbă spaniolă căreia i se acordă această distincție.
  •  
ISABEL ALLENDE, CE VREM NOI, FEMEILE?
Editura Humanitas Fiction, serie de autor
Traducere de Cornelia Rădulescu
Format 13x20 cm, 200 pagini
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tandreţea magnoliilor de oţel

Robert Harling. Poate numele nu vă spune prea multe. „Steel Magnolias” („Magnolii de oţel”). Deja sună cunoscut, nu? Este titlul piesei de teatru scrisă de dramaturgul american şi adaptată de nenumărate ori pentru marele ecran, televiziune şi radio. De ce a avut un asemenea succes acest text? Nu este oare doar o poveste ca oricare alta? Poate da, poate nu... Pentru că ceea ce reuşeşte Robert Harling să facă este mai mult decât să nareze întâmplări obişnuite din viaţa unor femei din Louisiana. El vorbeşte despre cu totul altceva în piesa lui, aducând în prim-plan transformările prin care trece orice femeie, în momentul când este pusă faţă în faţă cu fapte de viaţă. Dramaturgul reuşeşte, astfel, să contureze portretele puternice ale unor femei (mame, bunici, soţii şi, cel mai important, prietene) care devin caractere general valabile în orice timp, în orice spaţiu social-cultural, şi care demonstrează că feminitatea poate să împletească puterea de oţel cu tandreţea şi delicateţea florilo
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

O călătorie virtuală magică

Traversăm vremuri grele. Pentru unii chiar vremuri cumplite ori tragice. Lumea este speriată, panicată, izolată, lipsită aparent de iubire şi de apropierea fizică (ce pentru unii contează atât de mult). Ne este teamă să ne atingem, să ne îmbrăţişăm. Şi totuşi, nu trebuie să uităm că suntem oameni, cu o conştiinţă, cu un suflet, cu inimi calde ce bat în fiecare piept. Să nu uităm că dragostea şi solidaritatea sunt cele două aspecte care ne pot salva atât psihic cât şi fizic din cele mai grele încercări şi care ne pot duce mai departe spre un tărâm magic, unde suntem cu adevărat ocrotiţi de toate relele. Unul din mijloacele prin care ne putem face spiritul să continue să trăiască şi să primească hrană este arta. Arta, atât de hulită şi lăudată, în acelaşi timp. Arta, care te ridică, care îţi pune oglinda propriului suflet în faţă, care îţi adresează întrebări mai mult sau mai puţin retorice. Momentele acestea care ne supun răbdarea şi empatia la teste extreme, pot fi trecute mai uş
Un comentariu
Citiți mai multe

De-a râsu’-plânsu’

Teatrul Naţional din Bucureşti se mândreşte a fi prima scenă a ţării. Şi, cu cele mai recente premiere ale sale umplând sălile până la refuz, se dovedeşte că este adevărat. De ce? Pentru că repertoriul său cuprinde atât texte consacrate din marea literatură dramatică universală şi românească, dar şi piese noi, ale autorilor contemporani (români şi străini). În plus, numele regizorilor şi al actorilor ce performează pe scena naţionalului bucureştean reprezintă, la rândul lor, garanţii ale calităţii şi, astfel, al succesului. Un asemenea caz îl constituie şi „Noii infractori”, una din recentele premiere desfăşurate pe scena Sălii Mari a teatrului. Textul, semnat de Edna Mazya (unul din cei mai cunoscuţi, apreciaţi şi jucaţi dramaturgi israelieni din lume), este una din cele mai acide satire sociale actuale. Deşi este prezentată ca fiind o comedie şi deşi publicul râde în hohote în anumite momente-cheie, substratul psiho-social este cu mult mai adânc şi mai însemnat şi rep
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe