Treceți la conținutul principal

Nu tot ei! – patru dezbateri despre cum am ajuns aici și ce putem face mai departe


Joi, 12 octombrie, de la ora 19.00, vă invităm la un nou eveniment #HumanitasLIVE #online – lansarea cărții „Nu tot ei! România în ghearele imposturii” de Valeriu Nicolae și o discuție despre politică și democrație, despre selecția sau contra-selecția pentru pozițiile-cheie în partidele politice, la care vor participa Valeriu Nicolae, Raluca Prună, Cristian Preda, Sorin Ioniță. Întâlnirea va fi moderată de Ioan Stanomir.


Evenimentul va fi difuzat live pe pagina de Facebook a Editurii Humanitas și pe canalul Youtube Humanitas. Înregistrările video și audio vor fi ulterior disponibile pe canalele Youtube Humanitas și Soundcloud Humanitas.

Concluzia lui Valeriu Nicolae după analiza CV-urilor parlamentarilor români: „Am crezut că o să descopăr 30–40 de impostori. Am fost convins că e imposibil ca în Parlamentul României să existe mai mult de 10–15% impostori. Acum, după ce am trecut prin aproape toate CV-urile, sunt sigur că cel puțin 60% dintre parlamentari sunt impostori și cel puțin 75% dintre ei sunt șantajabili, lucru înfiorător pentru o democrație.”

Aceasta este prima dintre cele patru dezbateri care vor dezvolta concluziile din volumul „Nu tot ei! România în ghearele imposturii”. Vor urma:
• Luni, 16 noiembrie, ora 19.00 – discuție despre studii și diplome cu Mihaela Miroiu, Emilia Șercan și Marian Popescu
• Joi, 19 noiembrie, ora 19.00 – discuție despre istoria recentă, comunism și Securitate cu Germina Nagâț, Melania Cincea și Marian Voicu
• Marți, 24 noiembrie, ora 19.00 – discuție despre implicare, ONG-uri și administrația statului cu Carmen Uscatu, Ciprian Ciocan, Oana Gheorghiu. Moderator: Lidia Bodea

„Trecând în revistă mai bine de o sută de CV-uri de parlamentari – o simplă mostră care dă seamă de vastitatea corupției autohtone –, Valeriu Nicolae pare să spună pentru prima oară un adevăr pe care îl ignorăm știindu-l: România se află pe mâna unei uriașe armate de impostori. Cartea pune de fapt în scenă o perplexitate: este oare adevărat ce trăim? Dând astfel glas unei stupefacții care ne încearcă pe toți, autorul a devenit o voce care răsună în vinovata noastră tăcere. Cât privește liniștea instalată în toate partidele în fața acestor pagini ale rușinii, ea vorbește de la sine despre punctul dramatic în care se află viața politică de la noi. Cum oare de nici un partid nu a simțit 
nevoia să-și facă din cele câteva sute de pagini care strigă la cer muniție de campanie? Parafrazându-l pe autorul cărții: poporul român doarme liniștit în cel mai cumplit vacarm: tăcerea mormântală care urlă.“ — Gabriel Liiceanu
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tandreţea magnoliilor de oţel

Robert Harling. Poate numele nu vă spune prea multe. „Steel Magnolias” („Magnolii de oţel”). Deja sună cunoscut, nu? Este titlul piesei de teatru scrisă de dramaturgul american şi adaptată de nenumărate ori pentru marele ecran, televiziune şi radio. De ce a avut un asemenea succes acest text? Nu este oare doar o poveste ca oricare alta? Poate da, poate nu... Pentru că ceea ce reuşeşte Robert Harling să facă este mai mult decât să nareze întâmplări obişnuite din viaţa unor femei din Louisiana. El vorbeşte despre cu totul altceva în piesa lui, aducând în prim-plan transformările prin care trece orice femeie, în momentul când este pusă faţă în faţă cu fapte de viaţă. Dramaturgul reuşeşte, astfel, să contureze portretele puternice ale unor femei (mame, bunici, soţii şi, cel mai important, prietene) care devin caractere general valabile în orice timp, în orice spaţiu social-cultural, şi care demonstrează că feminitatea poate să împletească puterea de oţel cu tandreţea şi delicateţea florilo
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

O călătorie virtuală magică

Traversăm vremuri grele. Pentru unii chiar vremuri cumplite ori tragice. Lumea este speriată, panicată, izolată, lipsită aparent de iubire şi de apropierea fizică (ce pentru unii contează atât de mult). Ne este teamă să ne atingem, să ne îmbrăţişăm. Şi totuşi, nu trebuie să uităm că suntem oameni, cu o conştiinţă, cu un suflet, cu inimi calde ce bat în fiecare piept. Să nu uităm că dragostea şi solidaritatea sunt cele două aspecte care ne pot salva atât psihic cât şi fizic din cele mai grele încercări şi care ne pot duce mai departe spre un tărâm magic, unde suntem cu adevărat ocrotiţi de toate relele. Unul din mijloacele prin care ne putem face spiritul să continue să trăiască şi să primească hrană este arta. Arta, atât de hulită şi lăudată, în acelaşi timp. Arta, care te ridică, care îţi pune oglinda propriului suflet în faţă, care îţi adresează întrebări mai mult sau mai puţin retorice. Momentele acestea care ne supun răbdarea şi empatia la teste extreme, pot fi trecute mai uş
Un comentariu
Citiți mai multe

De-a râsu’-plânsu’

Teatrul Naţional din Bucureşti se mândreşte a fi prima scenă a ţării. Şi, cu cele mai recente premiere ale sale umplând sălile până la refuz, se dovedeşte că este adevărat. De ce? Pentru că repertoriul său cuprinde atât texte consacrate din marea literatură dramatică universală şi românească, dar şi piese noi, ale autorilor contemporani (români şi străini). În plus, numele regizorilor şi al actorilor ce performează pe scena naţionalului bucureştean reprezintă, la rândul lor, garanţii ale calităţii şi, astfel, al succesului. Un asemenea caz îl constituie şi „Noii infractori”, una din recentele premiere desfăşurate pe scena Sălii Mari a teatrului. Textul, semnat de Edna Mazya (unul din cei mai cunoscuţi, apreciaţi şi jucaţi dramaturgi israelieni din lume), este una din cele mai acide satire sociale actuale. Deşi este prezentată ca fiind o comedie şi deşi publicul râde în hohote în anumite momente-cheie, substratul psiho-social este cu mult mai adânc şi mai însemnat şi rep
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe