Treceți la conținutul principal

Cele mai frumoase cărți-cadou recomandate de Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu, Mircea Cărtărescu, Tatiana Niculescu și Radu Paraschivescu

"Cărțile făcute cadou spun ceva esențial și despre cel care dăruiește, și despre cel care primește. Ce alte daruri ne păstrează mai aproape de cel pentru care le-am ales? Câte dintre cadourile pe care le primim nu sunt uitate a doua zi? Cum altfel mai putem dărui cel mai de preț lucru din lume – timp? E adevărat că nu e chiar ușor să găsești cartea potrivită, te poți lesne rătăci printre rafturi. Tocmai de aceea i-am rugat pe Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu, Mircea Cărtărescu, Tatiana Niculescu și Radu Paraschivescu să aleagă și să recomande fiecare câte ceva bun de citit și de dăruit.“ — LIDIA BODEA, director al Editurii Humanitas

Ioana Pârvulescu recomandă
IOANA PÂRVULESCU RECOMANDĂ
Marcus Aurelius, Gânduri despre sine însuși
Milan Kundera, Viața e în altă parte
Mircea Flonta, Cătălin Vasilescu, Ce este mai presus de orice?
Frans de Waal, Mama. Ultima îmbrățișare
Mircea Cărtărescu recomandă
MIRCEA CĂRTĂRESCU RECOMANDĂ
Ernesto Sabato, Despre eroi și morminte
Milan Kundera, Viața e în altă parte
Jim Al-Khalili (ed.), Extratereștrii
Maria, regina României, Gânduri pentru vremuri grele
Radu Paraschivescu recomandă
RADU PARASCHIVESCU RECOMANDĂ
Montaigne, Eseuri
Cristian Preda, De ce ațipesc parlamentarii?
David Mitchell, Conacul Slade
George Saunders, Pastoralia
Tatiana Niculescu recomandă
TATIANA NICULESCU RECOMANDĂ
Ana Blandiana, Soră lume
Ștefan Liiceanu (ed.), Arcașul fără arc
Ludmila Ulițkaia, Cazul doctorului Kukoțki
Maria, regina României, Gânduri pentru vremuri grele
Gabriel Liiceanu recomandă
GABRIEL LIICEANU RECOMANDĂ
Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Despre destin
Seneca, Scrisori către Luciliu
Mario Vargas Llosa, Povestașul
Ștefan Liiceanu (ed.), Tigrul nerecunoscător
Humanitas vă urează Crăciun fericit!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Loggia cu filme - Frumoasa nebunie a iubirilor de-odinioară

  Lady L , coproducție 1965 Regie: Sir Peter Ustinov Distribuție: Sophia Loren, Paul Newman, Sir David Niven, Philippe Noiret   Perioada ante- și post-belică m-a fascinat încă din fragedă pruncie. Îi mulțumesc pentru această iubire de frumos și de altădată dragii mele bunici materne, Ileana Cârstea, care încă de la vârste foarte mici mi-a povestit cu un talent de povestitor hâtru aparte nenumărate pățanii prin care a trecut în copilărie și tinerețe, precum și istorioare legate de părinții și bunicii ei. Toate aceste narațiuni fermecătoare le port cu mine în suflet mereu și mă întorc la ele de fiecare dată când vreau să rememorez frânturi din vremurile de odinioară, când lumea era mai relaxată, mai voioasă, poate chiar mai fericită. Sigur că adeseori, în poveștile reale ale bunicii se strecurau picanterii, vorbe și întâmplări deocheate, dar care ar fi farmecul lor fără aceste condimente atât de necesare? Nu, nu e vorba de vulgaritate ieftină, ba chiar gratuită. Dimpotri...

Când războiul întâlnește entertainment-ul

  39 de trepte , de John Buchan Editura Crime Scene Press, București, 2018 Traducere: Raluca Ștefan Cele două războaie mondiale formează subiectul multor volume, fie de dragoste, filosofice, polițiste, de război în sine sau de spionaj. Acest gen din urmă a făcut furori încă de la apariția sa, căci combină descrierile teribile de pe front cu misterul ce înconjoară o asemenea temă, rezultând în multe realizări literare de valoare, care au reușit să îmbine de minune entertainment -ul de calitate cu beletristica. Și nu puțini au fost cei care au parcurs romanele din acest gen. Ceea ce poate că nu multă lume știe este că spionajul a devenit parte a subiectelor din cărți nu cu foarte mult timp în urmă, iar unul dintre autorii deschizători de drum într-ale acestui domeniu a fost John Buchan, cel care cu umorul fin britanic și cu spiritul ascuțit a dat posterității un micuț, dar plin de avânt și entuziasm volum – 39 de trepte . Coperta din spate a editării de la Crime Scene Press cit...

Richard Wagner – Opera și specificul muzicii (II)

Continuând pe firul istoric al operei universale, Wagner subliniază faptul că aceasta nu este o creaţie populară prin faptul că ea nu s-a născut din manifestări de acest gen – din spectacolele medievale, în speţă – tipul de teatru unde cuvântul şi muzica creeau o unitate naturală şi normală. Opera a apărut, aşa cum s-a mai menţionat, la Curţile nobililor şi, în special, la cele italiene; Italia fiind, aşa cum scrie compozitorul, „singura ţară importantă din cultura europeană unde teatrul nu a dobândit nicio semnificaţie reprezentativă” [1] . Bineînţeles, teatrul neavând o pondere atât de mare în zona italiană, poporul fiind, de asemenea, unul cu mari aplecări spre muzică, cuvântul rostit, textul din operele de început trece pe un plan secundar, importantă fiind muzica – o muzică, însă, fără mare profunzime, folosită doar pentru distracţia, plăcerea şi amuzamentul auditoriului nobil. Din păcate, observă Wagner, de-a lungul timpului, acest procedeu nu s-a schimbat aproape deloc, compozit...