Treceți la conținutul principal

Greta. Povestea ei. Nu ești niciodată prea mic să faci lucruri mari. Biografia neoficială a Gretei Thunberg în colecția Junior



Greta Thunberg a fost numită unul dintre cei mai influenți adolescenți din lume în 2018, cea mai importantă femeie a anului în Suedia în 2019 și, tot în 2019, a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace.

 

Greta. Povestea ei. Nu ești niciodată prea mic să faci lucruri mari. Biografia neoficială a Gretei Thunberg cuprinde text de Valentina Camerini, ilustrații de Veronica „Veci” Carratello și este publicată în colecția Junior, traducere din limba italiană de Emanuela Stoleriu.

 

Vîrsta recomandată 8+

 

„E o necesitate urgentă pe care nimeni nu o consideră o criză, în timp ce oamenii aflaţi la conducerea diferitelor ţări se comportă imatur. Trebuie să ne trezim şi să schimbăm lucrurile.”

 

Greta Thunberg, născută în 2003, este o activistă suedeză pentru protecţia mediului. În august 2018 a făcut grevă în faţa Parlamentului suedez pentru a-i determina pe politicieni să ia măsuri împotriva încălzirii globale. Iniţiativa ei depăşeşte deja graniţele Suediei şi inspiră tineri din toată lumea. Greta a luat cuvîntul la conferinţe importante despre climă şi nu numai: a vorbit la COP24, Conferinţa ONU despre probleme climatice, şi la forumul economic mondial de la Davos. Din 2019 e candidată la Premiul Nobel pentru Pace şi nu încetează să lupte pentru salvarea planetei.

 

Pregătiţi-vă să citiţi o poveste despre speranţă, curaj şi hotărîre. Aceasta este povestea adevărată a Gretei Thunberg, dar şi a altor băieţi şi fete din toată lumea care luptă împotriva indiferenţei celor mari, în numele unui viitor mai bun. Fiindcă nu eşti niciodată prea mic ca să schimbi ceva.

 

Colecția „Junior se adresează atît copiilor, cît și adolescenților. Aceștia vor găsi aici cărți de aventuri, romane fantasy, cărți ilustrate, semnate de nume mari ale literaturii universale actuale.

 

În pregătire: Philip Reeve, Dragonii nu există 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tandreţea magnoliilor de oţel

Robert Harling. Poate numele nu vă spune prea multe. „Steel Magnolias” („Magnolii de oţel”). Deja sună cunoscut, nu? Este titlul piesei de teatru scrisă de dramaturgul american şi adaptată de nenumărate ori pentru marele ecran, televiziune şi radio. De ce a avut un asemenea succes acest text? Nu este oare doar o poveste ca oricare alta? Poate da, poate nu... Pentru că ceea ce reuşeşte Robert Harling să facă este mai mult decât să nareze întâmplări obişnuite din viaţa unor femei din Louisiana. El vorbeşte despre cu totul altceva în piesa lui, aducând în prim-plan transformările prin care trece orice femeie, în momentul când este pusă faţă în faţă cu fapte de viaţă. Dramaturgul reuşeşte, astfel, să contureze portretele puternice ale unor femei (mame, bunici, soţii şi, cel mai important, prietene) care devin caractere general valabile în orice timp, în orice spaţiu social-cultural, şi care demonstrează că feminitatea poate să împletească puterea de oţel cu tandreţea şi delicateţea florilo

O călătorie virtuală magică

Traversăm vremuri grele. Pentru unii chiar vremuri cumplite ori tragice. Lumea este speriată, panicată, izolată, lipsită aparent de iubire şi de apropierea fizică (ce pentru unii contează atât de mult). Ne este teamă să ne atingem, să ne îmbrăţişăm. Şi totuşi, nu trebuie să uităm că suntem oameni, cu o conştiinţă, cu un suflet, cu inimi calde ce bat în fiecare piept. Să nu uităm că dragostea şi solidaritatea sunt cele două aspecte care ne pot salva atât psihic cât şi fizic din cele mai grele încercări şi care ne pot duce mai departe spre un tărâm magic, unde suntem cu adevărat ocrotiţi de toate relele. Unul din mijloacele prin care ne putem face spiritul să continue să trăiască şi să primească hrană este arta. Arta, atât de hulită şi lăudată, în acelaşi timp. Arta, care te ridică, care îţi pune oglinda propriului suflet în faţă, care îţi adresează întrebări mai mult sau mai puţin retorice. Momentele acestea care ne supun răbdarea şi empatia la teste extreme, pot fi trecute mai uş

De-a râsu’-plânsu’

Teatrul Naţional din Bucureşti se mândreşte a fi prima scenă a ţării. Şi, cu cele mai recente premiere ale sale umplând sălile până la refuz, se dovedeşte că este adevărat. De ce? Pentru că repertoriul său cuprinde atât texte consacrate din marea literatură dramatică universală şi românească, dar şi piese noi, ale autorilor contemporani (români şi străini). În plus, numele regizorilor şi al actorilor ce performează pe scena naţionalului bucureştean reprezintă, la rândul lor, garanţii ale calităţii şi, astfel, al succesului. Un asemenea caz îl constituie şi „Noii infractori”, una din recentele premiere desfăşurate pe scena Sălii Mari a teatrului. Textul, semnat de Edna Mazya (unul din cei mai cunoscuţi, apreciaţi şi jucaţi dramaturgi israelieni din lume), este una din cele mai acide satire sociale actuale. Deşi este prezentată ca fiind o comedie şi deşi publicul râde în hohote în anumite momente-cheie, substratul psiho-social este cu mult mai adânc şi mai însemnat şi rep